Taierea capului Sfantului Ioan Botezatorul

Astazi este sarbatorita ucidea unui vorbitor de adevar, celui care mustra fara sa ii fie frica de parerea oamenilor, caci ceea ce zice el este spre indreptare, spre povata si cu radacina in legea divina. Sfantul Ioan Botezatorul mustra pentru ca regale Irod ca “traieste” cu sotia fratelui sau. In Sfanta Scriptura proorocul Natan mustra pe regale David pentru pacatul savarsit cu Batseba, femeia generalului Urie. Pe Urie l-a trimis, special David intr-o batalie grea, ca sa fie ucis, iar el sa pacatuiasca impreuna cu femeia lui. Sau Ilie mustra pe regale Ahab si pe Izabela.

 Cand si unde a avut loc mustrarea, Sfintii Evanghelisti nu precizeaza. Dar spun despre Irodiada ca: “Il ura si voia sa-l omoare, dar nu putea” (Marcu 6, 19), iar Irod: “se temea de Ioan, stiindu-l barbat drept si sfant si-l ocrotea. Si ascultandu-l multe facea si cu drag il asculta” (Marcu 6, 20).

Istoricul Iosif Flaviu, spune ca Irod se temea si de o rascola din partea poporului, din cauza mustrarii porunceste numai prinderea sa, dar noaptea, cand proorocul era singur si fara aparare, fara martori, caci pe timpul zilei acesta predica, invata si boteza. Ioan pe cand era in temnita aude vorbe despre Iisus cum ca vindeca si invata si trimite la El doi din ucenicii lui sa il intrebe: “Tu esti Cel ce vine, sau asteptam pe altul?” (Matei 11, 2-3), la care Mantuitorul raspunde: “Orbii vad, schiopii umbla, leprodii se curate, serzii aud, mortii inviaza si saracilor li se binevesteste” (Luca 7, 22). Raspunsul lui Iisus seamana cu una din proorociile lui Isaia: “intariti-va sin u va temeti. Iata Dumnezeul nostrum! Cu judecata rasplateste si va rasplati; El va veni sin e va mantui. Atunci se vor deschide ochii celor orbi si urechile celor surzi vor auzi. Atunci va sari schiopul ca si cerbul si limpede va fi limba gangavilor; ca izvoare de apa vor curge in pustiu si paraie in pamant insetat” (Isaia 35, 4-6).

Irod ametit de vin si ispitit de dans accepta uciderea lui Ioan, asadar “mergand, i-a taiat capul in temnita, l-a adus pe tipsie si l-a dat fetei, oar fata l-a dat mamei sale” (Marcu 6, 28). Menirea celui ce pregatea calea Domnului a incetat, glasul celui care strigase in pustiu s-a stins si omul devenind martir prin viclenia Irodiadei a brazdat lumii carari de lumini calauzitoare spre imparatia lui Dumnezeu. In locul sau pasea Mantuitorul cel asteptat – Iisus Hristos.

Mihail Neicu