Interviul Saptamanii

Prof. Cristi Campeanu, dirijorul corului Episcopiei : Parintele Mihalache este o mana de fier!

1.     Când şi cum aţi început să studiaţi muzica ?
Am învăţat la Liceul de Arte din clasa I, pe atunci era Şcoala nr.17, avându-i profesori pe Constantin Stanculeanu la vioară, Maria Davidescu la teorie şi istoria muzicii, Maria Coteanu fiind profesoara care m-a descoperit în clasa I şi care m-a ajutat în toate momentele mai grele; din clasa a XI-a am luat câteva ore de pregătire de la profesoara Marilena Nicolescu, aceasta m-a ajutat să intru la facultatea din Braşov al II-lea fără nicio emoţie.

2.     Când aţi dirijat pentru prima dată ?
Am început în facultate să mă preocup de dirijat sub îndrumarea profesorului Nicolae Turcanu, apoi de prin anul al II-lea de facultate am făcut parte dintr-un grup de studenţi care formau un cor  pentru studenţii de la master dirijat, unde veneau profesori ca maestrul Nicolae Bica, maestrul Dan Buciu, maestrul Ludovic Bacs un mare om şi o memorie impresionantă
 
3.     Care sunt compozitorii pe care îi consideraţi esenţiali pentru evoluţia dumneavoastră în plan dirijoral ?
În facultate m-a marcat o piesă “Crizanteme” de  Vasile Spătărelu, o piesă extraordinară. După facultate m-am apropiat de muzica religioasă, formând un grup “Belcanto” alături de unul din colegii mei de atunci Ionuţă Iulian, grup format din 8 persoane printre care şi soţia mea,  Ramona Mihaela Campeanu la sopran alături de învăţătoarea Mihaela Neicu, alto format din educatoarea Gina Cucu şi învăţătoarea Alina Ranciog, la tenor eram ajutat de Marius Lopatica,  iar basul era format din profesorul  Iulian Ionita şi  Tiberiu Neicu. Cu acest grup mergeam la ce biserică eram chemaţi şi cântam la slujbe, treptat ajungând să cântăm şi la câteva sfinţiri de biserici precum la biserica de la Năieni, la mânăstirea Ciobănoaia, alături pe atunci de Înalt Preasfinţitul Epifanie, care ne aprecia şi tot timpul auzind cuvinte frumoase din partea dânsului. Acum cu acest grup cântăm la cununiile  religioase şi botezuri.
 
4.     Ce sfaturi aveţi pentru un tânăr dirijor, aflat la începutul carierei ?
Să nu asculte numai muzica ci şi muzicalitatea cuvântului, să încerce să interpreteze o piesă, să nu se oprească doar la primele solfegieri ale unei piese, să încerce să simtă ceea ce cântă, să o facă cu plăcere nu din obligaţie, să dea tot ce are mai bun, în câteva cuvinte să interpreteze o piesă nu să o cânte drept, otova, atunci va ieşi ceva extraordinar. Să ceară tot timpul mai mult de la muzică.
 
5.     De ce la Episcopie? Credinţa…este un motiv ?
Este bine când îmbinăm utilul cu plăcutul, este bine când faci ceva din plăcere şi primeşti şi bani. Este un cor vechi având peste 160 de ani. Aici găsesc mai multe partituri corale religioase frumoase pe care le cântăm la slujbe, iar părintele Mihalache este o mână de fier care a condus corul mulţi ani la rând, acum ajutându-mă şi pe mine să-l pot conduce
 
6.     Ce părere aveţi despre muzica contemporană ?
Să ştiţi că eu sunt nostalgic după curentele Clasicism şi Romantism, ascult mai mult Mozart, Beethoven……
 
7.     Care sunt calităţile pe care trebuie să le aibă un muzician ?
Să aibă o ureche foarte fină, apoi o voce extraordinară şi nu în ultimul rând voinţă pentru a progresa, apoi răbdare pentru că nimic nu se poate realize fără răbdare, iar rezultatele vor apărea.
 
8.     Care este genul de muzică care va place ?
    Depinde de ce stare am, ascult muzică clasică, dar şi uşoară. Fiind un nostalgic şi un melancholic îmi plac piesele mai lente, Albinoni, Lara Fabian, Laura Pausini…..
 
9.     Ce sperante aveţi de la aceasta „meserie” ?
Sper ca în curând să pot conduce corul Bisericii Adormirea Maicii Domnului (Episcopiei)
 
10.         Cat de bine va intelegeti  cu colectivul corului ?
Am o relaţie bună cu întreg colectivul.

11.        Ce dificultăţi, aţi întâmpinat totuşi, de-a lungul carierei…?
Cel mai greu este să lucrezi cu omul, dar atunci când îţi place ceva nu poţi numi dificultate, orice lucru are o rezolvare. Prin anul 2006 am început activitatea de profesor la Liceul Pedagogic unde la gimnaziu nu era cor, aşa că am început munca, formând un cor pe trei voci egale de copii. În acea perioadă am primit sfaturi de la profesorul Ştefan Stănescu, un alt mare om de muzică.
 
12.        Dezamăgirile sunt fireşti, iar dvs probabil că ai avut parte de cateva, pentru că aţi reuşit să vă ridicaţi prin muncă proprie. Care credeţi că sunt dezavantajele încercării de a te afirma atat în România, cat si pe plan local ?
Faptul că la noi în ţară se practică “nepotismele” şi sunt folosite “pilele”, foarte greu răzbeşti prin muncă proprie.
 
13.         Pe lângă aceasta, predaţi şi muzica elevilor de liceu. Cum credeţi că ar trebui să se manifeste relaţia profesor-elev ?
Este o perioadă grea pentru toată lumea, sunt îngrijorat că elevii nu mai au tragere către şcoală, iar mediul din sânul familiei nu mai este unul bun, cum era pe vremea mea. Elevii nu mai au acel respect pentru profesori. Eu în perioada liceului nu aveam curajul să ridic capul din pământ pentru o greşeală, pe când acum elevul te ia la intrebări şi pentru greşelile lui. Cultura din sânul familiilor a scăzut, respectul, sunt tot mai multe probleme în familii, probleme care se reflectă prin comportamentul copiilor, sunt tot mai multe familii destrămate…… Mi-aş dori să revenim ce am fost odată familia baza societăţii. Sună comunist dar e realitate. Vedem mult mai multă violenţă decât iubire………
 
14.                        Ce sfat le-aţi da liceenilor care vor să cânte, dar le este frică de faptul că nu vor reuşi să se afirme ?
   Să încerce să nu gândească negativ. Este legea atracţiei, de ce ţie frică nu scapi pentru că atragi, iar ceea ce îţi doreşti cu adevărat din tot sufletul se întâmplă. Să învingă frica, teama, atunci va reuşi în viaţă şi nu numai
 
15.                        Cateva cuvinte pentru cititori nostri…
Sper să devină un ziar emblemă a oraşului Buzău, bine informat şi cel mai căutat, iar pentru cei ce încă mai citesc presa felicitări, pentru că sunt din ce în ce mai puţini.

O scurta descriere despre dvs., familie…

Suntem o familie frumoasă, zic eu, în care încercăm să ne completăm reciproc, unde  iubirea este baza. Totul se face cu iubire, dragoste, chiar şi greşelile, care sunt iertate mult mai repede.

O mare bucurie pentru noi este băieţelul nostru Paul Cristian care ne ajută să trecem orice greutate mai repede, este sufletul nostru. Îmi place spontaneitatea şi tandreţea lui. Se zice că fiecare cioară îşi laudă puiul, dar parcă ……. Îmi place familia mea… Soţia este stâlpul casei, se zice că în spatele unui bărbat de succes stă o femeie de fier, dar şi bărbatul este important….