Duminica a XXX-a dupa Pogorarea Duhului Sfant

Cu totii apartinem unei familii, suntem copii si frati intre noi. Singura diferenta este gradul de rudenie. In clipa in care incetez sa impart ceea ce am cu fratii mei si delimitez ce este “al meu” de restul, nu fac altceva decat sa produc o ruptura din care vor suferi si ceilalti. Nimic nu este mai bineplacut Domnului ca dragostea dintre frati si respectul fata de parinti. Spune psalmistul David: “Iata acum: ce este atat de bun sau atat de frumos decat sa locuiasca fratii impreuna?” (Ps. 132,1). Cand ai acestea doua: dragostea si respect, atunci binecuvantarea lui Dumnezeu te va insoti in tot timpul vietii tale si tot ce ai se va inmulti spre slava Lui. Niciodata nu isi va retrage Dumnezeu binecuvantarea de la cei neprihaniti si blanzi.

“Omul devine crestin printr-o invatatura sanatoasa, el nu se naste asa!” spunea Tertullian, insa aceasta invatatura sanatoasa poate dauna grav “fericirii” pamantesti. Este greu omului sa se increada in altcineva, pana nu s-a convins ca se poate “lasa la mana lui“. Cu atat mai mult in Hristos! Inca nu v-a castigat increderea?… Sa se uite fiecare in urma lui si va vedea prezenta Lui in viata personala. Fara indoiala Mantuitorul stia ca dregatorul bogat pazea poruncile, stia de asemenea si cat este de legat de bunurile pe care le are. Dar faptul ca i le repeta ne dezvaluie gingasia cu care aminteste si celorlalti prezenti ca trebuie sa le respecte si ei, dar si talcuieste lor in legatura cu bogatiile acestei lumi. Cu totii suntem supusi ispitei, indemnului la pacat, dar asta nu inseamna ca ne putem lasa invinsi de ispita. Sunt trei fronturi de lupta ale crestinului dupa cum spun Sfintii Parinti: eu-ul, vrajmasul si lumea.

Cine nu se poate stapani la mancare incet-incet nu se va mai stapani nici la bautura; dupa aceea carnea vrea carne -trupul vrea trup- si astfel ajunge omul sa desfraneze; cautand mereu cu ochii dupa frumuseti va fi atras si de stralucirea aurului, a luxului; iar in cele din urma mandria se va cuibari in sufletul lui, deoarece are totul din belsug si slujeste trupului.

Trist este ca atunci cand pofta este satisfacuta, de cele mai multe ori se transforma in viciu. Viciile devin mod de viata, mandria va fi criteriul dupa care va actiona in viata de zi cu zi. Cu mandrie ajunge omul sa aiba o atitudine de superioritate sau dispret fata de ceilalti oameni. Aroganta se cultiva in cercurile “inalte“, smerenia este straina si de neinteles.

Iubirea de argint naste pofte nesatioase, atata patimi, duce la inselaciune, furt, minciuna, nedreptate, apasarea oamenilor saraci, etc… Sf. Ap. Pavel spune ca: “iubirea de argint este radacina tuturor relelor si cei ce au poftit-o cu infocare au ratacit de la credinta si s-au strapuns cu multe dureri” (1 Tim. 6,10).

Mihail Neicu