Duminica a III-a dupa Rusalii

    Un lucru care ne apasa permanent este grija zilei de maine. Intr-o societate in care din gandul nostru lipseste rugaciunea catre Dumnezeu, iar oamenii muncitori sunt tratati ca niste scalvi, nu se poate sa nu fim impovarati de greutati. Iisus ne spune sa nu ne agitam mai mult decat necesar, sa nu cerem mai mult decat putem duce: “stie doar Tatal vostru Cel ceresc ca aveti nevoie de ele”. (Matei 6, 32). Si mai spune ca doar cei necredincios se ingrijesc de aceste lucruri.

   In Sfanta Evanghelie, necredinciosii sunt numiti neamuri, caci in acea vreme, celelalte neamuri se inchinau la idoli, necunoscand pe Dumnezeu cel adevarat. Dar astazi, in ciuda faptului ca sunt crestini botezati, se comporta ca niste inchinatori la idoli. Pentru ca nu poti sa fi pe placul a doi stapani: “Nimeni nu poate să slujească la doi domni, căci sau pe unul îl va urî şi pe celălalt îl va iubi, sau de unul se va lipi şi pe celălalt îl va dispreţui; nu puteţi să slujiţi lui Dumnezeu şi lui mamona” (Matei 6, 24).

Din aceste versete se observa un pic si faptul ca nu trebuie sa traim numai pentru bani, hrana si imbracaminte, ci si pentru a avea grija de sufletul nostrum. Ce ne vom face fara el? Vom fi praf si cenusa, vom trece in nefiinta, vom fi uitati: “Ce va da omul in schimb pentru sufletul sau”(Matei 16, 26). Daca este asa, atunci de ce suntem mai ingrijorati de ce ne rezerva viitorul? De ce punem mai presus prezicerile horoscopului decat rugaciunea catre Dumnezeu? Ne convine mai mult compatibilitatea dintre zodii, decat intelegerea dintre subiecti. Acum suntem bombardati de mesaje care includ influenta planetelor, a soarelui si a lunii fata de existenta noastra. Dar toate sunt efemere si cu aplicatie generala, nimic subiectiv.

Toti avem o cruce pe care o caram si o expunem la judecata divina. Talantul care ne este dat se inmulteste si prin fapte bune si rugaciune, nu doar cu una din ele. Daca pe toti oamenii ii privim ca a fi rai, sau ascunsi, atunci vom trai in aceasta negura si indoiala permanenta asupra lor: “Luminătorul trupului este ochiul; de va fi ochiul tău curat, tot trupul tău va fi luminat. Iar de va fi ochiul tău rău, tot trupul tău va fi întunecat. Deci, dacă lumina care e în tine este întuneric, dar întunericul cu cât mai mult!” (Matei 6, 22-23). Priviti cu bunatate si cu dragoste pe cei din jur si lumea va fi mai frumoasa, zilele vor fi mai blande cu noi, iar rugaciunea catre Dumnezeu va arde ca un rug nestins.

Mihail Neicu