TRADIȚII ȘI OBICEIURI DE SCHIMBAREA LA FAȚĂ

Conform volumului Tradiţii şi obiceiuri româneşti, coordonat de editura Flacăra, ziua de azi are ca semnificaţie momentul în care apostolii Mântuitorului, aflaţi pe muntele Tabor, s-au convins că acesta nu este doar un prooroc al lui Dumnezeu, ci fiul Lui. Denumirea de Probojanii vine de la verbul popular a probăzi, care înseamnă a certa. Acum se proboze frunza şi iarba, adică s-au copt- iarba nu mai creşte şi frunza se îngălbeneşte. Se consideră că, până la această sărbătoare, trebuie terminat cositul şi făcutul fânului, pentru că se trec florile şi iarba îmbătrâneşte, diminuând calitatea furajelor.

Sărbătoarea Schimbării la Faţă a Domnului este numită în popor şi Obrejenia sau Probojeni. Denumirea Obrejenie provine din cuvântul slavon “obrejenie”, semnificând o transformare, o schimbare. O altă denumire a sărbătorii – Probajanii-, tot de provenienţă slavonă (de la verbul popular „probazi)”,are sensul de a ocărî sau a certa. În schimb, în limba greacă , denumirea sărbătorii Schimbării la Faţă a Domnului este Metamorphosis, cu înţelesul de Transfigurare. Doar Sfântul Antim Ivireanul este singurul care atribuie acestei sărbători o denumire deosebit de sugestivă: Dumnezeiasca Înfrumuseţare a lui Hristos.

În această zi, se aduc în biserici prinoase din struguri, se binecuvântează şi se împart. De acum, se schimbă fructele, care până la această vreme fuseseră veninoase şi apare prima dulceaţă a lor. Acum se gustă poama nouă din rodul viilor, spunându-se boabă nouă în gura veche.

Se crede că, în aceasta zi, nu e bine să te cerţi cu nimeni şi nici să fii certat de cineva, că aşa vei fi tot anul, până la următoarea sarbatoare. Fetele sunt sfatuite să nu se pieptene în aceasăa zi, pentru pentru că n-o să le mai crească părul, aşa cum nu mai creşte nici iarba.

Despre cine spală haine în această zi, se spune că va fi năpădit de păduchi şi ploşnite. Femeile însarcinate, daca vor ţine această zi, vor avea o naştere uşoara, iar copiii ce ii vor naşte vor fi sănătoşi. Despre oamenii care nu-si vad umbra capului la rasaritul soarelui, in dimineata zilei, se spune ca vor muri pana la sfarsitul anului. Se spune că în gospodăria celei care încalcă, totuşi, tradiţia şi spală rufe, se vor adăposti mii de insecte.

De asemenea, dupa cum spun etnologii maramureseni, de acum nu se mai doarme afara pentru ca vremea se raceste si “Numa’ atata-i vara, vara/ Pana-i patu’ mandrii-afara/ Daca mandra patu-si muta/ Poti sa stii, vara-i trecuta.”

Oamenii care se roagă în această zi să scape de o patimă (beţie, tutun etc) sigur că se vor vindeca.

Tot în acestă zi, tradiţia populară spune că este bine să evităm călătoriile, chiar şi cele pe distanţe scurte, căci s-ar putea să rătăcim drumul spre casă şi să ne mai întoarcem doar odată cu venirea berzelor.

În această zi se duc la biserică mere, pere, prune şi mai ales struguri. Recolta aceasta se numeşte „pârga” din struguri. Fructele se duc la biserică pentru a fi „citite”, adică sfinţite , apoi se împart credincioşilor care participă la slujba praznicului.

De asemenea, în această zi se împart pachete cu fructe şi cu bucate de post, în memoria rudelor decedate. În tradiţia populară, boabele desprinse din ciorchini poartă numele de „Coliva de struguri”şi aceste ofrande se dăruiesc în memoria rudelor plecate în eternitate. Este bine să ducem astfele de ofrande la biserică; din moşi strămoşi, împlinirea acestei datini atrage sporul şi sănătatea în propria familie.