Omagiu eroilor romani de la Soultzmatt

Parlamentarul buzoian Andi Cristea, impreuna cu Titus Corlatean si deputatul Preoteasa, toti membri PSD, au adus un omagiu si au depus buchet de flori la Cimitirul Militar romanesc de la Soultzmatt , localitate franceza la granita cu Germania, locul unde inclusiv buzoieni  odihnesc somnul de veci.

In Alsacia franceza, aproape de granita cu Germania, respira un petec de pamint romanesc. In el odihnesc 680 dintre cei 2344 de militari romani, luati prizonieri in lagarele germane din Franta, in timpul primului razboi mondial.

Pelerinajul la cimitirul eroilor romani de la Soultzmatt a devenit traditie pentru romanii din strainatate, anul acesta el desfasurandu-se in 11-12 iunie, sub un cer izbavitor de albastru. Dupa refuzul de a-si onora angajamentele fata de Tripla Alianta, la 27 august 1916, Romania declara razboi Austro-Ungariei.

Dupa cateva zile de euforie, in cursul carora armata romana intra in Transilvania, suna ceasul infrangerilor…

La 16 decembrie 1916, Bucurestiul cade in mainile trupelor coalizate de nemti, austro-ungari, bulgari si turci. Campania militara ce va urma, le permite nemtilor sa ia nenumarati prizonieri romani, imprastiati prin taberele raspandite in intreg Imperiul, la Mannheim, Saarbruecken, Bayreuth, Oberhoffen.

Misterul mortilor din Alsacia si Lorena

Calvarul prizonierilor de razboi romani ne este astazi cunoscut prin intermediul documentarilor lui
Jean Nouzille, care, in anii 1980, a consemnat spusele multor martori la suferintele indurate de acestia („Le calvar de prisonniers roumains d`Alsace et Lorraine”, Bucuresti 1997).

„Palizi, slabi, cu ochii stinsi, acesti nenorociti abia se tineau pe picioare. Foamea parea a-i fi indobitocit si redus la nesimtire.” Asa ii descrie soldatul alsacian Dominique Richert pe prizonierii militari romani intalniti la Wetzlar, pe Valea Rinului. O buna parte dintre captivi nu e detinuta in lagare, ci repartizata in echipe de lucru, asa-numitele Arbeitskommando-uri. Multe dintre acestea se afla in Alsacia si Lorena.

Pe un frig crancen, inghesuiti in vagoane deschise, pentru animale, detinutii sunt transportati mai multe sute de kilometri, multi dintre ei murind in timpul calatoriei. 25 de morti in 25 de zile la Ensisheim. Foame, frig, epuizare. Intre ianuarie si aprilie 1917, o adevarata hecatomba.

„In 1917″, povesteste Pierre Cahé, nascut la 1899 in Kaskatel, „nemtii au construit un depozit de munitii intr-o padure apartinand unui domeniu nobiliar, numita Padurea Lorenei. Aceasta cuprindea mai multe adaposturi cu bransament la gara din Sarralbe. Pentru muncile aferente lucrarii, ei au adus prizonieri romani, pe care i-au pus sa lucreze la carierele de marmora.

Acest lagar de prizonieri se afla sub ordinele unui ofiter german care, din proviziile lagarului, expedia alimente familiei sale de la Berlin”.
Ca urmare, bietilor prizonieri, care munceau toata ziua, seara nu le mai ajungea ratia de mancare. Dupa cateva luni, o parte din parcela pe care se afla lagarul, a trebuit sa fie transformata in cimitir, pentru detinutii morti prin inanitie.

La Guebling, exista marturii ca un soldat a murit pe loc, dupa ce si-a umplut burta cu trifoi. La Koetzingue, detinutii romani se bat cu gainile ca sa le fure cojile de cartofi fierti. Mortii sunt inmormantati fara serviciu religios, doar fredonandu-li-se de catre camarazi cantece ostasesti din patrie.

La Dieuze, soarta nu le e mai buna: ei sunt inchisi intr-o casa izolata si imprejmuita cu gard de sarma ghimpata, paziti in permanenta de garzi inarmate, fara lumina, fara foc, fara apa, devorati de limbrici intestinali. La pranz, o supa chioara, la cina, o paine la trei oameni.

Un detasament de prizonieri matura strazile, altul descarca explozibilul la gara pentru trupele de geniu.
Locuitorii ii intalnesc pe unii dintre acesti nenorociti pe strazi, palizi, cu ochii stinsi, cu obrajii scofalciti, cautand prin gunoaie si incaierandu-se pentru un colt de paine mucegait, pana cand soldatul de paza ii desparte cu bastonul, crapand unuia dintre ei capul.

Un subofiter bavarez, martor la scena, se indigneaza si apostrofeaza garda, care ii replica: „Ii tratam pe prizonieri asa cum ni se ordona”. Mila nu este caracteristica regelui german Ferdinand I de Hohenzollern-Sigmaringen, care a declarat razboi fostei sale patrii.

Scenele de veritabila barbarie nu sunt rare. In apropiere de Waltenheim, un ulan pe cal il bate cu cravasa pe un prizonier epuizat, care nu mai poate tine pasul cu cohorta. La Appenwihr, Alphonse Bass, nascut in 1900, a vazut o garda omorand un prizonier cu un ciot de copac.

In noaptea de 27 pe 28 ianuarie 1917, 71 de soldati romani de la Steinbrunn-ul de Sus sunt tinuti afara pe temperaturi de -10 pana la -20 de grade C, ca urmare a evacuarii din adaposturi, ordonata de nemti, in vederea aniversarilor in onoarea lui Wilhelm al II-lea. Supravietuitorilor le este servita, la intoarcere, o buna portie de bataie.

Locuitorii din Alsacia nu raman indiferenti la supliciul prizonierilor romani, iar copiii nu arareori le strecoara prin gard un colt de paine sau o tigara. (Curierul de Bruche 29 martie 1919). In schimb, romanii le dau sculpturi micute din lemn, cioplite cu briceagul. In clipa incheierii armistitiului, calvarul nu ia sfarsit pentru toti.

La 18 noiembrie 1918, in apropiere de Broque, capitanul Chambe, vechi membru al misiunii militare franceze din Romania, recunoaste bonetele in doua colturi si tunicile verzi ale uniformei militare romane, atarnand pe trupuri descarnate, care se tarasc inspre Saint-Dié in Franta, unde li s-a spus ca ar fi teritoriu deja eliberat.

Recuperari ale istoriei
Imadiat dupa razboi, s-au inceput cercetarile in cimitirele militare si civile, pentru un recensamant al prizonierilor romani decedati pe teritoriu francez. De asemenea, s-a inceput operatiunea de grupare a osemintelor in cateva cimitire principale. Dieuze pe Moselle si Soultzmatt reunesc aceste ramasite de pe teritoriul Alsaciei meridionale.

In cursul anilor 1920 si 1921, 687 de cadavre sunt transferate prin grija Comitetului prizonierilor romani din Alsacia, condus de Max Dollfus; 271 se afla la Colmar si 35 la Mullhouse. In zona Rinului Inferior, 199 de soldati romani sunt ingropati la Cronenbourg.

Cele doua cimitire au fost inaugurate de insasi familia regala. La 8 aprilie 1924, Ferdinand I si regina
Maria sunt intampinati la Soultzmatt, iar a doua zi la Cronenburg. Ulterior, in 1972, ramasitele de la Cronenburg vor fi transferate la Haguenau.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Privacy Policy Settings