MOSUL…STIE TOT!
Spre deosebire de Moş Crăciun, Moş Nicolae nu se arată la faţă. Este o uşurare, dar şi o mare teamă pentru cei mici. Dacă Moş Crăciun le cere să le spună o poezie sau un cântecel şi îi întreabă direct dacă au fost sau nu cuminţi, pe Moş Nicolae nu trebuie să-l încânte în niciun fel.Moşul ştie ce au făcut ei tot anul şi-i va recompensa aşa cum crede de cuviinţă. Aşa că încearcă să alunge cât de mult pot somnul pentru a pândi momentul în care Moşul vine să le pună ceva în ghetuţe, deşi niciodată nu reuşesc.
În galeria Sfinţilor Părinţi ai Bisericii se remarcă şi Sfântul Ierarh Nicolae, renumitul arhiepiscop al Mirelor Lichiei, pe care îl sărbătorim în data de 6 decembrie. Sfântul Nicolae s-a născut în anul 280 d. Hr. în oraşul Patara din provincia Lichia a Asiei Mici, din părinţi temători de Dumnezeu cu numele de Nona şi Teofan. Aceştia i-au dat numele de Nicolae care înseamnă „învingător în dreaptă credinţă, în iubirea faţă de semenii noştrii”. După o creştere aleasă în familie într-o curăţie cu adevărat creştină, tânărul Nicolae frecventează şcolile timpului, reuşind să îşi însuşească o cultură vastă şi o experienţă de viaţă deosebită.
Când avea vârsta de 18 ani, o molimă de ciumă şi holeră a secerat vieţile părinţilor săi. Rămas singur şi urmând cu toată râvna sfaturile evanghelice şi-a împărţit întreaga avere rămasă de la părinţi celor bolnavi, săraci şi neputincioşi. Unchiul său care purta tot numele de Nicolae şi care era episcopul cetăţii Mira, l-a hirotonit preot la vârsta de 23 de ani. Dorind să calce pe urmele lui Hristos şi să se închine la Sfântul Mormânt, pleacă la Ierusalim. În această călătorie se porneşte o furtună pe mare, care se potoleşte prin rugăciunile fierbinţi ale tânărului preot Nicolae. Întors din această călătorie se opreşte în oraşul Mira, pentru a vieţui la Mânăstirea Sinai. Nu după multă vreme este ales arhiepiscop al Mirelor Lichiei. În timpul vieţii sale a avut de înfruntat persecuţii din partea împăraţilor Diocleţian şi Maximian, care au sfârşit o dată cu venirea la cârma imperiului roman a Sfântului Împărat Constantin cel Mare. Acesta duce o luptă dârză împotriva păgânismului şi a ereziei ariene care nega divinitatea Mântuitorului, susţinând că nu a fost Dumnezeu adevărat, ci numai cea dintâi creatură a lui Dumnezeu Tatăl. La Sinodul Ecumenic de la Niceea din anul 325, cei 318 Sfinţi Părinţi, între care ocupa un loc de seamă şi Sfântul Nicolae, au alcătuit Simbolul Credinţei, decretându-se dumnezeirea Mântuitorului şi condamnându-se erezia lui Arie.
Apărător al dreptăţii şi făcător de minuni
Întorcându-se acasă îşi reia apostolatul. Pe mare, nişte marinari considerându-l bogat vor să îi ia viaţa, însă o furtună violentă izbucneşte pedepsindu-i astfel pe făptaşi, căpitanul vasului fiind înghiţit de valuri. La rugăciunea Sfântului Nicolae este găsit şi înviat.
Este cunoscut cum Sfântul Nicolae a venit grabnic în ajutorul unui tată împovărat de creşterea a trei fete, furişându-se noaptea şi aruncându-i pe fereastră pungile necesare cu care le-a putut aşeza pe fiecare la casa ei, scăpându-le astfel de ameninţarea căderii în mrejele desfrâului. De atunci a rămas tradiţia ca în seara Sfântului Ierarh Nicolae să se aducă cadouri copiilor.
Sfântul Nicolae în popor
Credincioşii din moşi-strămoşi i-au închinat Marelui Nicolae imnuri, colinde şi nobile tradiţii, fiind considerat mesagerul lui Moş Ajun şi Înaintemergătorul lui Moş Crăciun.
Moş Nicolae, aşa cum este numit în popor apare pe un cal alb, păzeşte soarele care încearcă să se strecoare pe lângă el spre tărâmurile de miazănoapte pentru a lăsa lumea fără căldură şi lumină, salvează de la înec corabierii, apără soldaţii, ajută văduvele, orfanii şi fetele sărace. Sărbătoarea poartă numele şi de Sîn Nicoară.