… MANJITI CU SUC DE LAMAIE…

De dimineata pana seara, pe buzele buzoienilor, trei cuvinte sunt rostite cu celeritate: incompetenti, prosti, tampiti. Din punctul de vedere al multora dintre noi, aceste ar fi calitatile de exceptie dovedite de cei care ne conduc, de sefii nostri directi. In cazul in care la cele trei cuvinte am mai adauga inca doua, respectiv avaritie si pungasie, atunci, cu siguranta, arealul sefilor s-ar extinde la extrem.

Trebuie sa recunostem ca fiecare angajat visează să ajungă șef. Nu toti au sunt scaldati in noroc, desi se spune ca norocul ti-l faci cu mana ta. In parte, este adevarat, insa, in zilele de astazi, norocul se face cu bani intr-un amestec cu politica.  Poate ca multi se intreba de ce tocmai acei oameni incompetenți ajung în funcții de conducere, indiferent da institutia la care este numit sa o pastoreasca?  Daca gasim raspunsul la aceasta intrebare, cu siguranta, nu ne mai miram de ce societatea romaneasca se zbate intr-un haos generalizat!

Si de aici este firesc sa ne punem întrebarea asta: “Cum o fi ajuns individul asta șefb?”. Uneori dăm vina pe societate și nepotisme, alteori pe noroc sau aroganță.

Când șeful, indiferent de rang, manifestă aroganță, lipsă de respect și încearcă să pară că știe totul, ar trebui sa stim ca ceea ce face nu este, in mod expres, intenționat. Puțini oameni știu că acest fenomen atât de larg răspândit are un nume: Efectul Dunning-Kruger, un efect care se manifestă în lumea întreagă și n-are nicio legătură cu norocul sau ghinionul fiecăruia, notează forbes.com.

Să înțelegem de ce oamenii incompentenți ajung în funcții de conducere, citind acest studiu:“În anul 1999, psihologii Justin Kruger și David Dunning de la Cornell University, au publicat rezultatele unor serii de studii, în care au investigat măsura în care indivizii sunt conștienți de limitele competenței sau incompentenței lor. Studiile au fost inspirate dintr-un caz real în care un spărgător de bănci a jefuit în timpul zilei două bănci din Pittsburg, aparent fără să facă niciun efort să-și ascundă identitatea. După ce a fost prins de poliție, spărgătorul a părut foarte surprins de acest lucru pentru că el iși acoperise fața cu SUC DE LĂMÂIE. Aparent, spărgătorul era convins că sucul de lămâie întins pe față îl va face invizibil camerelor video de supraveghere.”

Kruger și Dunning n-au rămas indiferenți acestei întâmplări și au hotărât să investigheze legătura dintre limitele abilităților unor indivizi de a se evalua corect și nivelul lor de incompetență. Rezultatele au arătat că indivizii cei mai incompetenți și-au supraestimat în mod dramatic competențele în fiecare dintre cele trei domenii în care au fost evaluați, iar indivizii care au obținut scoruri mari la teste și-au subestimat competențele.

Psihologii au ajuns la concluzia că indivizii care au competențe scăzute nu numai că își supraestimează competențele, dar nici nu sunt capabili să înțeleagă competențele altora.

Concluzia ar fi ca inainte de fi pusi in functie, stimabilii nostri sefi sa treaca testul

competentei numai dupa ce au fost curatati de sucul de lamaie…

Cum maiine se implinesc 15 ani de la disparitia maestrului Corneliu Stefan, cred ca ar fi nefiresc sa ocolim intrebarea cu care incheia un material publicat in cotidianul Opinia din 6 februarie 1996:”…Ce fel de popor suntem, la urma urmei, noi, romanii!

A consemnat, Titi Petre