Duminica Izgonirii lui Adam din Rai

Astăzi se lasă sec de brînză, iar de maine începe Sfîntul şi Marele post al Paştelui, care durează şapte săptămîni. Primele şase săptămani formează postul propriu-zis, iar ultima săptămînă de la Florii pînă la Învierea Domnului, postim şapte zile în cinstea Sfintelor şi mîntuitoarelor Patimi ale Domnului nostru Iisus Hristos.

De felul cum trebuie să postim ne învaţă Însuşi Mîntuitorul în Evanghelia de astăzi:”Cand postiti nu fiti tristi ca fatarnicii…tu insa, cand postesti, unge capul tau si fata ta o spala, ca san u arati oamenilor ca postesti, ci Tatalui tau care este in ascuns” (Matei 6, 16-18). Adică să postim după puterea fiecăruia, dar în taină şi cu bucurie, iar nu cu tristeţe, căci sunt o parte din creştini care spun: “Eu nu pot posti că sunt bolnav!” Sau dacă totuşi postesc o zi, două se arată trişti, indispuşi şi chiar agitaţi. În această privinţă,  trebuie să ştiţi că “Biserica nu este omoratoare de oameni, ci de patimi”. Postul de mancare de dulce şi chiar de vin este randuit de Biserică pentru toţi, dar după putere. El este necesar tuturor, mai ales celor tineri, ca să-i oprească de la păcate şi de la patimile trupeşti. Iar dacă cineva este bolnav, bătran sau neputincios să asculte de duhovnicul lui şi să postească după cat poate.

Postul este de două feluri. Post trupesc, adică înfranare de la mancare pe un timp limitat, cu scopul de a ne ruga mai curat lui Dumnezeu şi de a ne stăpani firea. Al doilea, este postul sufletesc, adică înfranarea limbii, a ochilor, a auzului de la cele rele; a mainilor să nu lucreze vreun păcat şi, mai ales, înfranarea minţii de la imaginaţii şi ganduri pătimaşe, a inimii de la pofte şi tot felul de răutăţi “care ies din inimă” şi a voinţei ca să nu accepte săvarşirea vreunui păcat.

Numai cine posteşte cu amandouă felurile de post, adică şi cu trupul şi cu sufletul, numai acela ţine post întreg şi adevărat. Iar dacă cineva este bolnav să se înfraneze de la mancare după putere, dar să postească de manie, de tutun, de beţie, de ceartă, de înjurături, de glume, de somn mult, de ganduri şi imaginaţii necurate, de cărţi rele, de păcate urate trupeşti şi sufleteşti, de furt, de minciună, de judecăţi prin tribunale, de vrăjitorie, de avorturi, de divorţ, de dezbinări între rude şi de tot păcatul. Că mai mare este postul sufletesc de ganduri şi de faptele rele, decat postul trupesc de mancare. Cine se înfranează de la toate aceste răutăţi se va putea cu uşurinţă înfrana şi de la mancare şi băutură.

Poate întreba cineva de vechimea postului, crezand că postul a fost rînduit de Biserică mult mai tarziu. Aici vă amintesc cuvintele Sfîntului Vasile cel Mare care spunea că postul este una din cele mai vechi porunci, fiind randuit chiar din rai. Căci a poruncit Dumnezeu lui Adam: Din toţi pomii din rai poţi să mănanci, iar din pomul cunoştinţei binelui şi răului să nu mănanci, căci, în ziua în care vei manca din el, vei muri negreşit!” (Facere 2, 16-17). Iar dacă Adam şi Eva au călcat porunca postului şi ascultării, au fost izgoniţi din rai şi au murit. Aceasta este vechimea postului şi urmările celor ce au putut dar n-au voit să postească. Deci şi noi să ne straduim a trece curgerea Postului Mare, cu înfranare după puterea trupească şi sufletească. Iar cand nu putem sau nu ştim cum să postim să urmăm sfatul preotului nostru.

Mihail Neicu