DUMINICA FIULUI RISIPITOR

Fiul risipitor este un exemplu negativ pentru toţi copiii. El face exact ce nu ar trebui să facă nici un fiu/fiică şi anume îşi cere partea de avere, pleacă de sub aripa protectoare a părinţilor, pe motiv că ar şti el ce face, şi trăieşte fără să ţină cont de sfaturi. Se spune mereu că există un revers al medaliei sau că se întoarce roata pentru cei care greşesc, iar acest lucru se întâmplă cu fiul risipitor. După ce trăieste in dulceţile efemere şi decadente ale vieţii, pierzând echilibrul sufletesc şi rămânând fără suport material, ajunge să lucreze şi să se înjosească mâncând din roşcovele care se dădeau la porci.

Dar în acel moment se luminează şi zice: câţi argaţi ai tatălui meu sunt îndestulaţi de păine, iar eu pier aici de foame (Luca 15,17). Acum se produce scânteia, se revine la principiile vieţi creştine, întoarcerea către Tatăl, redobîndirea inocenţei ce duce la convorbirea cu Dumnezeu. Foamea lui este spirituală, tânjeşte după roua rugăciunii şi primul gând este casa părintelui.

Revenirea acasă îi conferă o surpriză plăcută în aceea că tatăl taie viţelul cel gras spre a semnala bucuria întoarcerii păcătosului către Dumnezeu, este exemplul bucuriei divine. Fiul primeşte nu numai hrană (jertfa), haina cea bună (refacerea botezului) şi inelul în mâna dreaptă (legătura neîntreruptă între om şi Dumnezeu), cu toate că el cere să fie macar slugă în casa tatălui său zicând fă-mă ca unul din argaţii tăi (Luca 15, 19). El este omul pe care îl mustră conştiinţa din cauza păcatelor sale şi se smereşte până la situaţia în care nu mai sunt vrednic să mă numesc fiul tău (Luca 15, 21). Dumnezeu nu lasă nici un om care îi cere ajutor din toată inima şi cu smerenie, fără să-l primească, toţi obţin răspuns spre folosinţă.

Aici însă apare fiul ce rămăsese în casa părintească şi slujise constant si loial părinţii săi, ce se îngrijise mereu de suflet care se supără că nu a primit pentru el nimic, nici măcar un ied (Luca 15, 29). Răspunsul este simplu tu întotdeauna eşti cu mine şi toate ale mele sunt şi ale tale (Luca 15, 31), adică tu ai moştenirea deplină a vieţii viitoare, dar fratele rătăcit s-a trezit la realitate şi se schimbă. Fiul cel de acasă pare comparativ între fapte lui si a fratelui rătăcitor şi ne duce cu mintea la tâlharul de pe cruce, la Maria egipteanca, Fericitul Augustin şi la altii care s-au schimbat şi au bineplăcut lui Dumnezeu.

Pocăinţa fiului risipitor este pildă, îndreptare şi îndemn pentru toţi care cad în neascultare, desfrânare, diferite distracţii rele şi nu vor să ia în considerare cuvîntul Mântuitorului, nu se roagă sunt răi şi nervoşi. Să ne întoarcem la Tatăl ceresc, cel ce ne-a creat şi să zicem:“iată am greşit la cer şi înaintea Ta, ne-am despărţit de Tine, te rugăm să ne primeşti pe noi lângă Tine”.

Mihai Neicu