Duminica a XVII – a dupa Rusalii

“Miluieste-ma, Doamne, Fiul lui David” (Matei 15, 22), asa incepe rugamintea femeii cananeence si asa suna rugaciunea fiecarui crestin aflat in nevoi. La fel cum unii dintre noi, nu indraznim sa mergem mai aproape de Domnul, adica in biserica, asa nici aceasta femeie necajita, care venea tocmai din Fenicia Siriei nu s-a apropiat de Iisus ci a strigat de departe. Aceasta femeie avea trei virtutii: credinta in Dumnezeu (de aceea vine si Il cauta pe Acesta ), nadejdea ca va fi ascultata cererea ei si mila pentru fiica ei “rau chinuita de diavol” (Matei 15, 22).

Atat de mare era credinta ei, ca desi este alungata de Mantuitorul pe motiv ca “este chemat numai pentru oile pierdute ale casei lui Israel” (Matei 15, 24), ea continua in staruinta sic ere mila de la Dumnezeu, pentru ca doar El cunoaste cele din inimile noastre. Mantuitorul nu o respinge pentru ca nu doreste sa o ajute. Ci o da exemplu de credinta, de statornicie. Este exemplu pentru noi toti ca sa indraznim catre El sa ii cerem ajutor, putere pentru rezolvarea problemelor noastre.

Daca Dumnezeu, care cunoaste cele din inimile noastre, nu ar fi stiut acest lucru, nu s-ar fi comportat asa, ci ar fi ajutat-o imediat. Dar asa o alunga numind-o caine si ea se dovedeste a fi caine de incredere, care se multumeste doar cu “firimiturile ce cad de la masa stapanului” (Matei 15, 26). Aici se prefigureaza painea nu doar ca mijloc de hrana, ci si ca ajutorul dat de Dumnezeu fiilor lui Israel, poporului ales. Inchinatorii la idoli fiind exclusi de la masa stapanului.

Dumnezeu o ajuta, la fel cum ajuta pe toti cei care ii cer ajutorul. Dar ne putem intreba: de unde a stiut aceasta femeie de Iisus? Era de departe, dar vine si isi spune punctul de vedere si primeste ce vrea. Ea aude de Mantuitorul de la alte persoane si doar din auzite, ea isi pune speranta in El. “Credinta vine din auz, iar auzul din cuvantul lui Dumnezeu” (Romani 10, 17)

Subiectul principal al Evangheliei din aceasta duminica este credinta. Dar nu simplu ci credinta nestatornica, caci zice Domnul: “de ati avea credinta cat un graunte de mustar, veti zice muntelui acesta: muta-te de aici dincolo, si se va muta; si nimic nu va fi voua cu neputinta” (Matei 17, 20).

Sa strigam ca aceasta femeie, Doamne Ajuta-ma! In aceeasi credinta, in aceeasi staruinta ca ea si toate vor fi mai usor de cerut, mai usor de comunicat cu Dumnezeu. El ne iubeste si ne da toate cele de trebuinta: “si care tata dintre voi, daca ii va cere fiul paine, ii va da piatra? Sau daca ii va cere peste, oare ii va da lui sarpe? Sau daca ii va cere ou, ii va da lui scorpie ” (Luca 11, 11-12). Asa nici Dumnezeu nu ne va da noua cele de care nu avem nevoie.

Mihail Neicu