DINOZAURII EXPERIMENTALA

  1. DINOZAURUL BATRAN

Staţiunea de Cercetare şi Dezvoltare Legumicolă Buzău a fost construită în urmă cu 58 de ani, la vremea respectiva fiind dotată cu aparatură de ultimă oră. De-a lungul anilor, nu s-a mai investit aproape deloc în staţiune, astfel că toate clădirile s-au degradat, cercetătorii şi-au restrâns activitatea în doar câteva birouri, iar munca şi-o desfăşoară cu aceleaşi instrumente vechi.  Si daca tot vorbim de cercetatori, putem spune ca la “Experimentala” sunt mai multi doctori decat la Spitalul Judetean. Si pentru un salariu de 1500-1700 de lei “doctorii” se incapataneaza sa faca cercetare fara a se uita spre buzunarul beneficiarului. Mai mult, “doctorii” de la Experimentala  Buzau, desi au avut oferte tentante, n-au plecat “afara”, au ramas sa-si faca meseria in vechiturile de pe Mesteacanului. Anul trecut am vazut o scena care m-a cutremurat. Eram in laboratorul dr. Floarea Burnichi. Dumneaei, printre altele, vorbea cu amaraciune de faptul ca doua dintre colaboratoarele sale s-au decis sa plece la o firma concurenta. Discutia cu dr Burnichi a durat ceva timp. Dar pana sa plec s-a intamplat un fapt deosebit. Una dintre colegele care urma sa paraseasca unitatea a intrat in laborator si a spus ca renunta la oferta pentru ca cei 18 ani de munca alaturi de dr, Burnichi insemna mai mult decat banii pe care urma sa-i primeasca la firma cea noua. Au urmat lacrimi si imbratisari. Fara regie..

Am fost alaturi mult timp de oamenii din “Experimentala” Buzau, am discutat ore intregi atat cu cei care au mai ramas pe Mesteacanului, cat si cu o parte dintre cei care fac agricultura adevarata si din suflet in propriile ferme. In cateva episoade, vom incerca sa-i prezentam pe “doctorii” care au fost si raman dinozaurii agriculturii romanesti, monstri sacri pentru legumicultura romaneasca. Pentru ca nu trebuie sa se supere nimeni, astazi vom face o prezentare a “dinozaurului batran”, numindu-l asa pe dr.ing.Costel Vlad, directorul “impus” de colegi sa conduca “Experimentala” din Buzau.

Dr.ing.Costel Vlad, directorul impus de colegi

La sfârşitul anului 2010 când am fost numit director staţiunea era în colaps, în apropierea sărbătorilor de iarnă nu erau bani de salarii, printr-un efort al întregului colectiv în anul 2011 s-au dublat veniturile, numai veniturile din răsaduri au crescut de la 40.000 lei la 200.000 lei, iar în anul 2014 aceste venituri au fost de 430.000 lei . În iarna anului 2011 şi 2012 eu şi o echipă de muncitori nu am stat acasă decât în ziua de Crăciun şi Anul Nou pentru că am construit aeroterme pentru produs răsaduri.

Astfel am reuşit să dăm salariile la zi, spre deosebire de anii anteriori când salariile se dădeau odată la câteva luni, motiv pentru care foştii directori s-au retras de la conducerea unităţii.

În anul 2010 datoriile la buget erau de 6.000.000 lei, în anul 2012 datoriile la buget erau 0, astfel încât am putut să scoatem de sub sechestru de la ANAF utilajele staţiunii.

Am acceptat funcţia de director la rugămintea cercetătorilor pentru că situaţia era aşa de grea încât nimeni nu se încumeta să o preia, am convenit să o iau pentru o perioadă de câteva luni întrucât aplicasem pentru un proiect european pe care îl câştigasem şi urma să-l încep în luna martie 2011 (am fost numit în data de 04.11.2010).

 

Carte de vizita…

Eu sunt inginer mecanic, absolvent al Institutului Politehnic din Bucureşti, specialitatea mea este diferită fata de a coledilor mei care sunt horticultori, lucrările mele se referă la echipamente mecanice. În anul 1984 am înfiinţat la SCDL Buzău laboratorul de mecanizare, unde numai cu un mecanic am construit zeci de modele experimentale şi utilaje cu care am dotat fermele şi sectorul de cercetare ale staţiunii, în anul 2005 am câştigat împreună cu un colectiv de cercetători un proiect de cercetare complexă în valoare de 13 miliarde, în cadrul căruia am depus 5 cereri de brevete de invenţie de maşini pentru legumicultură, am construit primul model de seră verticală din ţară (în lume mai există un model asemănător la Viena construit în anul 1967) cu două brevete de invenţie, documentare făcută de OSIM pe plan mondial, am construit primul model experimental de agregat complex din lume care execută dintr-o singură trecere 5 lucrări care reduce consumul de combustibil cu 50% , reduce timpul de executare a lucrării de înfiinţare a lucrării cu 60% şi conservă structura solului.

Durerea este că din cauza lipsei de finanţare nu am reuşit să realizăm prototipurile omologate şi să le putem da drumul în fabricaţie, pentru că sunt cerute de fermieri.

 

Mi-am sustinut teza de doctorat in anul 2013, la o vârstă destul de înaintată.

Lucrări elaborate şi publicate: 63

      – Lucrări ştiinţifice în ţară: 43, în limba română: 33

                                                 În limba engleză: 10

  • Lucrări ştiinţifice în stăinătate: 10
  • Cărţi publicate: 7, în limba română
  • Capitole în cărţi: 1, în limba română
  • Lucrări de popularizare: 2, în limba română
  • Brevete de invenție: 8.

În perioada în care am funcţionat ca director al staţiunii, am reuşit să recuperez 15,27 ha de teren retrocedate ilegal, sunt în curs de recuperare încă aproximativ 100 ha, am recuperat etajul II al clădirii cercetării atribuit sucursalei APIA Buzău, am răscumpărat imobilele puse sub sechestru de ANAF şi vândute în anul 2007 în valoare de 143.000 lei.

 

Secretul supravietuirii..

Unul din motivele pentru care staţiunea a supravieţuit a fost nealinierea politică, personal ocupându-mă strict de cercetare nu am cunoscut nici oameni politici nici afacerişti, după preluarea funcţiei de director am fost chemat la prefectură şi  la primărie şi acestea au fost singurele mele contacte cu oamenii politici. Am relaţii de colaborare cu fermieri, dacă aceştia pot fi numiţi afacerişti, cu alţi administratori de firme staţiunea are relaţii contractuale legale.

 

Si ei au condus statiunea

Iulia Ştefănescu, este o persoană care a lucrat în cercetare peste 30 de ani, care are lucrări ştiinţifice, a parcurs nişte etape.

Pentru funcţia de director a fost propusă şi recomandată de d-l Vinătoru care-şi dăduse demisia, a fost acceptată de toţi cercetătorii şi numită de ASAS.

Ca şi d-l Vinătoru, d-na Ştefănescu a preluat staţiunea intr-o perioadă foarte grea şi a reuşit să facă lucruri care au fost benefice pentru staţiune: a disponibilizat nişte persoane care făcuseră multe pagube staţiunii, a iniţiat acţiuni în instanţă pentru recuperarea terenurilor retrocedate ilegal.

 

Il cunosc pe d-l Vinătoru de la venirea acestuia în unitate după terminarea liceului si recunosc cu mana pe inima că mi-a plăcut de la început curiozitatea lui pozitivă şi am intuit în el un cercetător de viitor şi ca şef de laborator l-am ajutat ori de câte ori a avut nevoie, că m-am bucurat de evoluţia lui profesională şi personală, că m-am bucurat ca mulţi oameni din unitate când a fost numit director, că m-am rugat cu cerul şi cu pământul de el să nu-şi dea demisia că noi suntem lângă el…

 

Regrete…

În mod sigur alta ar fi fost situaţia staţiunii dacă legea cercetării ar fi fost aplicată, pentru că la articolul 35 din legea 45, promulgată de 5 ani, este prevăzută subvenţionarea de la buget a cheltuielilor de salariale şi de capital.

Oamenii din staţiune fac eforturi supraomeneşti pentru menţinerea în viaţă a acestei unităţi pe care noi o considerăm importantă din punct de vedere ştiinţific (crearea de soiuri şi tehnologii), economic (asigurarea fermierilor cu seminţe de calitate)  şi din punct de vedere social (între 50 şi 100 de oameni primesc un salariu de subzistenţă).

 

 

…si proiecte de cercetare…abandonate

Proiectul, start-up, pe o firmă nou înfiinţată, prevedea valorificarea în producţie a unui brevet obţinut în cadrul unui proiect de cercetare, obiectivul proiectului era realizarea prototipului de seră verticală în vederea începerii fabricaţiei de serie.

Dispoziţiile ANCS prevedeau obligativitatea unităţilor de cercetare să asigure un spaţiu pentru derularea proiectului, în acest sens printr-un contract de asociere în participaţiune staţiunea a dat un spaţiu în cadrul fostului sediu al fermei nr.4 care era în conservare. Staţiunea a fost inclusă în proiect ca partener urmând să beneficieze de o parte din fondurile alocate.

Situaţia staţiunii era aşa de grea încât dacă nu se reuşea menţinerea ei nici proiectul start-up nu putea fi finalizat, eu fiind director de proiect, atunci am renunţat la proiect din această cauză şi la rugăminţile colegilor şi academiei.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Privacy Policy Settings