Complici la degrigolada presei (I)
Titi Petre
Este limpede ca presa in Romania nu-si mai indeplineste demult rolul social, ceea ce este ingrijorator si a sapat urme nocive adanci in mentalul nostru colectiv. Presa a fost degradată din interior de incompetenţă şi mediocritate. Jocurile de culise şi interesele mărunte ale unei prese căreia puţin i-a păsat de consumatori au adus-o în pragul falimentului. Unii ar spune ca nu-i nicio tragedie! Prostia se plăteşte. De acord, numai ca pentru aceasta prostie toata lumea plateste sau toata lumea pierde. Pierde mesagerul, pierde transmitatorul, pierde consumatorul.
Cum e tocul, așa-i și pistolul
De ceva timp incerc sa atrag atentia asupra pericolului major care paste presa locala. Si pot spune ca la momentul actual, presa locala se afla pe buza prapastiei. Inca un sut…si totul se prabuseste. Evenimentele mediatizate in ultima perioada nu fac altceva decat sa confirme cele spuse mai sus.
Si asta se intampla pentru ca oamenii de presa sunt trasi pe tusa de nonprofesionistii comunicatori deveniti peste noapte experti in materie de jurnalism. Acesti experti, novice in materie de presa si comunicare, dar foarte buni in ceea ce priveste linguseala si pupincurismul, nu fac altceva decat sa vaduveasca opinia publica de informatia reala si, mai tarziu, sa cada in propria capcana. Am mai vazut astfel de aspecte, iar finalul a fost unul fericit: si-au rupt totii gatul (la figurat)!
Vizavi de aceste aspecte as putea sa va retin atentia pana aproape de infinit, insa intentia este cu totul alta.
Nu stiu cum a perceput publicul consumator de informatie solicitarea de sprijin financiar facuta de catre unii patroni de presa. Adevarul e ca, la nivel de Guvern cel Mare, perceperea a fost apreciata la o anumita suma, suma care va fi impartita dupa vrerea domnilor cu o provincie intr-o asteptare lunga… Guvernele locale au tot alocat si inca aloca sume frumusele, sume distribuite dupa un agoritm de neinteles …foarte mult pentru cei care n-au nicio legatura cu presa, tinzand catre zero acolo unde sunt profesionisti. Aici se regaseste zicala noastra cea de toate zilele: Cum e tocul, așa-i și pistolul!
Ce-i de facut?
Activitatea de presa este perceputa ca una onorabila, menita sa vina in sprijinul cetatenilor si implicit in sprijinul societatii. În acest moment, în România nu există o lege care să reglementeze statutul profesiei de jurnalist și nici o lege a presei. Nu s-a ajuns la un acord asupra definirii noțiunii de jurnalist, deși s-au făcut eforturi în acest sens, lucru care ar permite și definirea noțiunii de jurnalist profesionist. Corpul jurnaliștilor este foarte divers din punct de vedere al formării profesionale. Nu există reguli clare pentru acreditare și nu există „carte de presă“ care să legitimeze jurnalistul profesionist, dar sunt asociații și uniuni profesionale care atribuie membrilor lor legitimații de jurnalist. Există în schimb un Cod Deontologic Unic, respectat la nivel de țară. Nu este definit delictul de presă și, din discuţiile purtate, nici nu se dorește acest lucru. Legat de situația actuală a presei, cu referire la evoluția noțiunii de statut profesional, putem afirma că jurnaliştii continuă să fie vulnerabili faţă de patroni şi expuşi umorilor acestora.
Mulți apreciază că un statut al jurnalistului profesionist ar putea fi util, dar au rezerve privind trecerea lui prin Parlament, unde consideră că s-ar putea deturna buna intenție inițială:„oricine formulează o astfel de lege a presei, ea va ajunge tot în mâna parlamentarilor care, în Parlament, fac cu ea ce vor, indiferent de cum este formulată. Spre ruşinea noastră, această breaslă a rămas singura care nu are niciun fel de umbrelă profesională deasupra ei. Are doar protecţia asta foarte frumoasă, dar vagă, a libertăţii de exprimare.
Ce fac altii?
Pentru a fi jurnalist, nu este obligatoriu, în România, să fi parcurs un ciclu de pregătire universitară, ca în alte profesii precum medicina, ingineria, dreptul. În alte ţări, fiindca tot ne batem cu Europa-n piept, accesul la exercitarea acestei profesii se face prin acreditare de un organism acceptat şi recunoscut de breaslă: Comisia pentru Cartea de Identitate a Jurnaliştilor Profesionişti ( Franţa), Comisia Regală a Presei (Marea Britanie), Ordinul Jurnaliştilor (Italia), Comitetul de Acreditare (Belgia) etc.
Ce fac buzoienii?
La ora actuala, în România fiinteaza Uniunea Ziaristilor Profesionisti, singura entitate recunoscuta guvernamental ca fiind de utilitate publica, singura entitate care impune un Cod Deontologic…singura entitate respinsa vehement si chiar luata in deradere de autoritatile locale . De ce ? Raspunsul este simplu: cu cat o persoana este mai vulnerabila, cu atat rasplata este mai mare! Iar atunci cand vorbesc despre rasplata mare, ma refer la miliarde alocate lunar…Asta pentru intrusii cu acte (facturi) , dar fara patalama, stilizati ca stagiar in cadrul unor grupari mici, dar cu bataie barosana, indivizi patati precum dalmatienii (scuze patrupedelor cu pedigree) si ceeace este regretabil, recunoscuti oficial ca formatori de opinie! Nu trebuie sa ne mai ascundem dupa deget pentru ca asta-i realitatea, asta-i soarta pe care ne-o meritam! Ca ziaristi, ca buzoieni, ca natie…Nu trebuie sa ne miram ca vedem batai pe scarile Palatului Comunal pentru ca, in curand, ii vom vedea iesind din interior purtand tricouri a la VDV mustati a la KWI…
(va urma)