ALEXANDRU MARGHILOMAN S-A INTORS ACASA

Marti, 27 martie 2018, zi memorabila pentru istoria moderna a Buzaului, zi care poate fi considerata un inceput pentru viitorul politicii romanesti. Spun asta deoarece, printre altele, la manifestarea de exceptie organizata de Primaria Buzau, stranepoata celui mai distins politician nascut pe meleagurile noastre, a citat din interventia facuta de Alexandru  Marghiloman, in plenul Senatului, in ultima perioada  vietii sale:”Am intrat bogat in politica si am iesit sarac”! Si atunci este firesc sa ne intrebam pana cand politicienii de astazi vor iesi mult mai intariti financiar decat atunci cand au intrat?

Revenind la manifestarea de marti, eveniment de exceptie presarat cu multa cultura istorica, putem aprecia ca se incadreaza in topul evenimentelor postdecembriste organizate la Buzau. Intoarcerea acasa a marelui om politic Alexandru Marghiloman, asezarea in istorie pe locul care-l merita pentru tot ceea ce a facut pentru tara, pentru unire, dar si pentru Buzau, merita tot respectul cuvenit.

Sa nu uitam ca marele om politic buzoian a fost cel care, invitat ca prim-ministru al României în Sfatul Ţării de la Chişinău, a proclamat unirea cu Basarabia, un prim pas către Marea Unire.

Municipalitatea buzoiană a construit un monument în apropierea Vilei Albatros din parcul Marghiloman. Este vorba despre o statuie din bronz care îl  reprezenta pe marele om politic şi care a fost amplasată în zona de protecţie a vilei, la o distanţă de 34 de metri faţă de clădire. Statuia are o înălţime de 2,80 metri, a fost amplasată pe un soclu din beton şi, pentru a fi pusă în valoare şi noaptea va fi iluminată de 4 reflectoare arhitecturale. Realizarea monumentului aparţine artistului Radu Ciprian Dominoschi, membru al Uniunii Artiştilor Plastici din România, filiala Buzău.

Cum l-au vazut Catavencii…

Alexandru Marghiloman s-a născut la Buzău, în 1854, în familia unui arendaș exotic și chefliu, vînător de dropii, jucător de cărți, om de lume cu legături la București, mare iubitor de femei și de cai. A trăit o copilărie rustică, plină de poienițe și privighetori, înconjurată de privirile negre ale proletariatului agricol, de pe care tatăl său, conu’ Iancu, lua, an de an, pielea. Alexandru era un băiat arătos pentru nivelul miriștii buzoiene și ăsta putea fi motivul pentru care fiicele țăranilor răzbunători îl doborau adesea din șaretă și îl tăvăleau prin fîn.

Conu’ Iancu îl trimite la Paris și, după numai patru ani, se întoarce cu doctoratul în drept și științe politice. Intră în magistratură și în viața cîtorva mondene ale Bucureștiului, dar ambele activități îl epuizează. Alexandru se face avocat și se însoară cu Elisa Știrbey, sora prințului Barbu Știrbey. Educată în epoca bărbaților cu păr pe față, Elisa e pasionată de cioc și de celelalte fantezii cu barbă. De aceea, după ce devine evident că, cel puțin în privința mustății, Ionel Brătianu o are mai mare, se mărită cu el.

Alexandru Marghiloman nu-și pierde încrederea în destinul fiilor de arendași. Intră în politică, se lipește de junimiștii lui Maiorescu și, în scurtă vreme, ajunge ministru în cabinetele de concentrare conservator-junimiste. E ministru la Interne, la Externe, la Lucrări Publice și face o impresie strălucită. E inteligent, cultivat, eficient și pe cale de îmbogățire. Născut pentru politică, începe să-și sape propriul coridor exact pe sub soclul statuii lui Brătianu.

Fondează Partidul Constituțional, fuzionează cu Partidul Conservator și, în lunga guvernare conservatoare din 1910-1913, ajunge ministru la Interne și Finanțe. În 1914, Alexandru Marghiloman e liderul Partidului Conservator și unul dintre cei mai mari moșieri ai țării. Lupta lui politică a fost dublată mereu de învîrteli și investiții în economia feudală, așa încît, înainte de Marele Război, Marghiloman deține herghelii și părți însemnate din Banca Agricolă, Banca Generală Română și societatea de asigurări Generala. E mai bogat decît dinastia Brătianu, dar mai prost plasat în simpatia casei regale.

Războiul îl găsește pe baricada neutralității. Consiliul de Coroană din 1914 îi dă dreptate, dar cel din 1916 îi dă dreptate lui Brătianu. Cînd România pierde patru cincimi din țară în fața Germaniei, Marghiloman rămîne la București. În baza trecutului său filogerman, încearcă să salveze ce mai e de salvat. Brătianu și regele nu vor să semneze armistițiul de la Buftea, așa că Averescu și apoi Marghiloman își asumă acest sacrificiu. Marghiloman acceptă poziția de prim-ministru, își pune semnătura pe un tratat rușinos, dar salvator, care permite armatei și statului să-l încalce. Războiul e reluat și România e întregită în exces tocmai datorită acestei semnături cu cîntec.

Alexandru Marghiloman a murit în 1925, odată cu Partidul Conservator, fără să știe că cei care l-au numit trădător îl vor cinsti ca pe un erou.

Marghiloman, note politice

Pe 5 martie 1918, Marghiloman este desemnat să formeze un Consiliu de miniştri de sacrificiu. În timp ce la Bucureşti se purtau tratative dificile pentru încheierea armistiţiului, primul ministru a fost martorul primei etape din procesul de făurire a României Mari. Pe 27 martie1918, la Chişinău, Sfatul Ţării a hotărât cu majoritate de voturi Unirea Basarabiei cu România . În mijlocul aclamaţiilor sălii, decizia a fost adusă la cunoştinţa lui Marghiloman care, în numele poporului român, a guvernului României şi al regelui, a luat act de Declaraţie şi a primit Unirea. Cu acest prilej, el declara: „În numele poporului român şi al regelui României, cu adâncă emoţiune şi cu falnică