Ajutor pentru o lumină!

 

Cine nu a auzit de Erou Căpitan Aviator Alexandru Șerbănescu? Sunt sigur că majoritatea literaților, iubitori și de istorie cunosc povestea din luptele aviatice din al Doilea Război Mondial. Așa cum mulți dintre Dumneavoastră ați auzit de Eroul Alexandru Șerbănescu, care s-a numit și:

Asul Aviației de vânătoare

Desigur pentru aducere aminte, cu voia Dumneavoastră voi spune pe scurt povestea:

  • Era în 18 august 1944, pe cerul României se aflau peste 400 de avioane Anglo-Americane, care bombardau în special Rafinăriile din jurul Ploieștiului. Așadar, în astfel de pericol, chiar și de la Marele Stat Major al Aviației s-a lăsat la latitudinea piloților români, lupta cu astfel de inamic.  Dar, Alexandru Șerbănescu a rostit: -„România nu-i Stat fără câini”. Eu plec la luptă. Cine mai dorește mă urmează. În această situație destul de grea, destul de periculoasă, Alexandru Șerbănescu, a luptat  ca un leu doborând peste 53 de avioane inamice. Dar, și el a fost lovit la o aripă, se spune că pe la Câmpina, și de aici a ajuns să fie doborât în fosta comună Rușavățu, satul Mușcel, azi, comuna Viperești, județul Buzău.

Pe scurt, cam aceasta-i povestea- Asului aviației de vânătoare. Ce-ar mai fi de adăugat la această poveste, s-a întâmplat pe 29 septembrie 2019, la fosta Casă de Cultură din Ursoaia, la Cenaclul celor 7 Arte „Ștefan Bârsănescu”, când la tema „Să ne cunoaștem Eroii comunei”, am avut invitați speciali:

Istoric, prof. Emanuel Iacob Manu, De la Școala de Aplicație pentru forțele aeriene„Aurel Vlaicu” Boboc, pe atunci locotenent Alexandra Vârlan.  Președinta Fundației Eleonora Arbănaș, Comandor aviație (rez) Ion Brezu, Dan Melinte (documentarist).

 

Atunci s-a discutat despre construirea unui simbol pe locul unde a fost doborât avionul. Legat de aceast angajament, în 4 martie 2021, noi, cei 4 de lângă Crucea de lemn, după cercetarea locului, ne-am întors  de la  Mușcel la Buzău și am vizitat un om de afacere, mai bine spus „Un înger pământean”, căruia i-am spus dorința noastră de-a construi un simbol Marelui Erou. Și, mirare. Mare mirare. Omul de afaceri ne-a spus că el v-a construi acest simbol, numai să-i lăsăm schița. Atunci, prietenul nostru, regretatul prof. univ. Irimie, se apucă de desen.  O cruce înaltă de 5 metrii  și 3 metrrii lățime.

În câteva săptămâni, acest simbol înalt de 5 metrii și lat de 3 metrii,( Care poate fi văzut în desenul alăturat) a fost gata și nu numai.

Îngerul pământean ne-a ajutat să-l transportăm într-un sat vecin Rușavățu, la familia Vârlan. Și de atunci din primăvară, tot așteptăm ca locuitorii și conducătorii comunei să monteze acest simbol.  Simbol care ar lumina întreaga Vale a Rușavățului și ar putea fi văzut și din DN 10.

Ca voluntar, fără să uit de unde am plecat, împreună cu un alt iubitor de istorie, am mers la Primărie pentru ca Șoseaua de la granița cu comuna lui Vasile Voiculescu, până la viitoarea lumină de la Mușcel să se numească: ȘOSEAUA EROU CĂPITAN AVIATOR ALEXANDRU ȘERBĂNESCU.

Pentru că au trecut atâtea toamne care mi-au desfrunzit destul de serios sănătatea, vigoarea, și entuziasmul muncii patriotice, am început să devin nu numai nerăbdător, dar, și temător că această muncă voluntară n-o să mai reușesc să-i văd roadele.

Așadar,  deși născut într-un sat cu uliți pline de noroaie, după 18 ani de muncă voluntară în folosul culturii, prin: Inființarea unei reviste „Uscând o lacrimă”, prin înființarea unei foi literare „Poarta amintirilor”.

Prin Înălțarea unui Monument „Iorgu Cosma”, în curtea Școlii Gimnaziale Ursoaia. Prin aducerea pe harta județului Buzău a unei filiale a Ligii Scriitorilor. Prin transformarea casei de naștere în Casă de Cultură, blocată astăzi de-o minte rudimentară. Prin înființarea Cenaclului celor 7 Arte „Ștefan Bârsănescu”. Prin inițiativa de a numi Șoseaua Căpitan Aviator Alexandru Șerbănescu, Dumnezeu m-a ajutat și regretatul Președinte Doru Dinu Glăvan mi-a aprobat, să fiu printre Dumneavoastră, membru al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România.

Cu această ocazie fac apel la Filiala Buzău UZPR „Pamfil Șeicaru” și, de ce nu? La Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România, la prietenii unor edituri, pentru a promova și media acest Mare fapt. Poate, doar așa, vor înțelege  și edilii buzoieni și se vor lua de montaj, că ce-a fost greu s-a făcut.

Al Dumneavoastră, până când inima îi va înceta să-i mai bată, un om care dorește să lase cât mai multe-n urma sa. Iubitor al acestei ziceri:

– Cine știe  trecutul, știe cum să iubească prezentul!

   Dumitru K Negoiță,

membru UZPR, Președinte fondator al filialei Buzău LSR. Inițiator și red. șef al revistei „Uscând o lacrimă”

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Privacy Policy Settings