SALVAREA MONTANA , OBLIGATIE IMPERATIVA A CONSILIULUI JUDETEAN

– înființarea serviciului este o obligație imperativă a Consiliului Județean Buzău care trebuie pusă în aplicare;

– bugetul estimat este la nivelul unui an de funcționare, cu personal integral angajat. În 2023, după înființarea serviciului, vor fi etape organizatorice prealabile funcționării la parametrii minimi, în bugetul pe anul 2023 este prevăzută o sumă de 700.000 lei pentru a acoperi, parțial, organizarea funcționării serviciului (achizițiile dotărilor minime, angajari și formare personal de intervenție etc.);

Județul Buzău este situat în partea de sud-est a României, în sud-estul Carpaţilor Orientali, axat pe cursul superior şi mijlociu al râului Buzău, are o suprafaţă de 6.102,6 km2 (2,6 % din teritoriul ţării), din care aproximativ 1900 km2 zonă montană şi se învecinează cu judeţele Braşov şi Covasna la nord-vest, Vrancea la nord-est, Brăila la est, Ialomiţa la sud şi Prahova la vest. Buzăul ocupă cea mai mare parte a bazinului hidrografic al râului cu acelaşi nume, cuprinzând în mod armonios toate formele de relief: munţi în partea de nord, câmpie la sud, între acestea situându-se zona colinară subcarpatică. Altitudinea maximă se situează în Vârful Penteleu (1.772 m), iar cea minimă în Valea Călmăţuiului (40 m). Din punct de vedere geologic, munţii sunt constituiţi din așa numitul “flis”, reprezentat printr-o alternanță de gresii, marne, argile, şisturi şi, mai rar, conglomerate, toate strâns cutate, formând uneori cute-solzi, aliniate pe direcţia NE-SV. Vârsta rocilor este, în principal, paleogenă (aprox. 30-70 milioane de ani). În treapta subcarpatică domină marnele, argilele, nisipurile, pietrişurile, calcarele şi gresiile, depuse cu precădere în miocen şi pliocen (începând de acum 30 milioane de ani, până în urmă cu un milion de ani) şi ondulate larg. Cele trei trepte de relief, la cadrul redus al judeţului, pot fi socotite în acelaşi timp şi zone, întrucât ele se extind, începând de la nord spre sud, una în continuarea celeilalte. Zona de munte a județului Buzău face parte din marea unitate a Carpaţilor de Curbură şi cuprinde două subunităţi principale: Munţii Buzăului şi Munţii Vrancei. Munţii Buzăului, aflaţi în cea mai mare parte pe teritoriul judeţului cu acelaşi nume, sunt constituiţi din 5 masive: Penteleu, Podu Calului, Siriu, Monteoru şi Ivăneţu. Munţii Vrancei încadrează latura nord-estică a judeţului. Este vorba de o fâşie îngustă, ce reprezintă versantul vestic al unor vârfuri importante, cum sunt: Lăcauţ (1776 m), Goru (1785 m), Giurgiu (1720 m), Muşa (1420 m), Pietrele înşirate (1476 m), Furu (1414 m). Acest sector nu prezintă diferenţe mari faţă de Penteleu, având aceeaşi structură şi morfologie (suprafeţe de 6 eroziune şi structurale, plaiuri întinse delimitate de abrupturi de sute de metri, alunecări şi prăbuşiri, bazinete şi îngustări). Până în prezent activitatea de salvare în munți a persoanelor accidentate a fost realizată cu sprijinul Inspectoratului de Jandarmi Județean Buzău și Inspectoratului pentru Situații de Urgență “Neron Lupașcu” al județului Buzău, cu care autoritatea publică județeană a încheiat protocoale/parteneriate prin care au fost asigurate o parte din dotările necesare pentru buna desfășurare a activității (autovehicule de teren, atv-uri, autospecială șenilată, carburant etc.). Prin Hotărârea Consiliului Județean Buzău nr. 107/2022 a fost aprobată Strategia Integrată de Dezvoltare și Promovare a Turismului în Județul Buzău 2021-2030, în care au fost stabilite obiectivele strategice și direcțiile de acțiune pentru dezvoltarea turismului în județul Buzău. Trebuie precizat și faptul că în luna aprilie 2022 a fost atestat de către UNESCO Geoparcul ”ȚINUTUL BUZĂULUI”, fiind al doilea geoparc atestat din România. Teritoriul acestuia include o zonă rurală care aparține administrativ de 18 comune din zona de deal și munte din nord-vestul județului Buzău. Deși județul Buzău are un mare potențial de dezvoltare turistică, în prezent nu există trasee turistice montane omologate potrivit Ordonanței Guvernului nr. 58/1998 privind organizarea şi desfăşurarea activităţii de turism în România, cu modificările și completările ulterioare. Potrivit art. 13 din Ordonanța Guvernului nr. 58/1998 ”Omologarea pârtiilor şi traseelor de schi pentru agrement, precum şi a traseelor turistice montane se face de către Ministerul Turismului împreună cu consiliile judeţene pe raza cărora se află acestea, conform procedurilor elaborate de Ministerul Turismului şi aprobate prin hotărâre a Guvernului.” Conform prevederilor art.3 lit. b) din Hotărârea Guvernului nr. 77/2003, serviciul public judeţean SALVAMONT are ca atribuţie principală și propunerea spre omologare sau desfiinţare a traseelor turistice montane. În aceste condiții este necesară înființarea acestui serviciu.

În prezent, misiunile de căutare și salvare sunt organizate de jandarmii montani, în ultima perioadă numărul intervențiilor fiind în creștere.Ariile protejate Siriu și Penteleu sunt cele mai atractive pentru turiști. Dovadă este și faptul că jumătate din numărul intervențiilor pe care le-a avut anul trecut Jandarmeria Montană a fost în zona Bozioru-Fișici.Deși în prezent nu există un top al destinațiilor frecventate cel mai mult de turiști, creșterea numărului de amatori de drumeții montane poate fi pus pe seama faptului că județul Buzău are zone sălbatice și peisaje de vis.

In sedinta de Consiliu Judetean din 27 ianuarie 2023, presedintele Petre Emanoil Neagu a prezentat NOTĂ DE CONCLUZII privind înființarea și organizarea Serviciului Public Județean SALVAMONT Buzău – elaborată în temeiul art 2 alin. 2 din Hotărârea Consiliului Județean Buzău nr. 253/2022 – Iata cecuprinde aceasta NOTA:Înființarea și organizarea serviciilor publice județene SALVAMONT este reglementată de Hotărârea Guvernului nr. 77/2003 privind instituirea unor măsuri pentru prevenirea accidentelor montane şi organizarea activităţii de salvare în munţi, care, prin articolul 2 stabilește obligația consiliilor județene în a căror rază administrativ-teritorială se află trasee montane și/sau pârtii de schi să organizeze astfel de servicii care coordonează activitatea de prevenire a accidentelor montane și de salvare în munți a persoanelor accidentate și a bolnavilor. În caz contrar, constituie contravenție și se sancționează cu amendă de la 5.000 lei la 100.000 lei. Constatarea contravențiilor și aplicarea sancțiunilor se fac de către personalul anume împuternicit al Ministerului Turismului. Deoarece finanțarea înființării și funcționării serviciului se asigură integral de la bugetul Județului Buzău, supus la numeroase constrângeri financiare, autoritatea deliberativă – Consiliul Județean Buzău nu a înființat până în prezent acest serviciu, acoperind activitatea de intervenție pe baza unor convenții de colaborare cu Inspectoratul de Jandarmi Județean Buzău și Inspectoratul pentru Situații de Urgență “Neron Lupașcu” al județului Buzău. Având în vedere analizele efectuate de Ministerul Afacerilor Interne, prin Departamentul pentru Situații de Urgență precum și cazuistica înregistrată la nivelul unității teritorial-administrative Județul Buzău s-a reiterat obligația de înființare a acestui serviciu public județean de SALVAMONT încă din anul 2021. 1 Mai mult decât atât, obligația legală imperativă se corelează cu acreditarea Ținutului Buzăului ca Geoparc UNESCO, a obligativității identificării și omologării traseelor turistice din arealul județului Buzău. II. Dotare minimă prevăzută de legislație În Anexa nr. 2 la Hotărârea Guvernului nr. 77/2003 au fost stabilite baremuri de dotare a membrilor echipelor SALVAMONT şi a cabanelor cu instrumentar medical, medicamente, materiale sanitare şi cu materiale pentru intervenţie, salvare şi transport al bolnavilor şi turiştilor accidentaţi în zona montană. Pentru asigurarea funcționării în condiții optime a activității de prevenire a accidentelor montane şi organizare a activităţii de salvare în munţi, Asociația Națională a Salvatorilor Montani din România a emis decizii pentru suplimentarea baremurilor minime obligatorii. Toate aceste baremuri sunt prezentate în Anexa nr. 2 la prezenta Notă. III. Acreditare și atribuții principale ale Serviciului public judeţean SALVAMONT În scopul asigurării de servicii de salvare și de prevenire a accidentelor montane la cel mai bun nivel, în România, începând cu anul 2016 a fost implementat un sistem de verificare și acreditare a structurilor salvamont. Procesul de evaluare urmărește verificarea modului de organizare, structura funcțională, resursele umane, materiale și financiare ale serviciilor SALVAMONT și este derulat de o comisie formată din reprezentanți ai Asociației Naționale a Salvatorilor Montani, Consiliului Național al Serviciilor Publice SALVAMONT și ai Departamentului pentru Situații de Urgență din cadrul MAI. În urma diverselor etape de evaluare, certificare și brevetare structurile SALVAMONT din România primesc după întrunirea cerințelor necesare, următoarele certificate și acreditări: – Certificat de acreditare al Serviciului Public SALVAMONT privind desfășurarea de activități de prevenire a accidentelor montane și de salvare în munți; – Certificat de atestare a capacității operative de intervenție a formației SALVAMONT din cadrul Serviciului Public SALVAMONT; – Certificat privind capacitatea operativă de intervenție cu echipaj canin pentru căutarea-salvarea în avalanșă; 2 – Certificat de acreditare a structurilor SALVAMONT ca furnizori de formare profesională în ocupația de salvator montan. În conformitate cu prevederile art. 3 din Hotărârea Guvernului nr.77/2003, serviciul public judeţean SALVAMONT are următoarele atribuţii principale: a) coordonează din punct de vedere administrativ şi organizatoric activitatea de salvare montană în judeţ; b) propune omologarea sau desfiinţarea unor trasee montane; c) coordonează şi supraveghează activitatea de amenajare, întreţinere şi reabilitare a traseelor montane din judeţ; d) asigură preluarea apelurilor de urgenţă privind accidentele montane şi transmiterea acestora la şefii de formaţie SALVAMONT sau la înlocuitorii acestora; e) asigură permanența la punctele şi refugiile SALVAMONT; f) verifică îndeplinirea obligaţiilor deținute de persoanele fizice sau juridice care administrează cabane montane; g) organizează activitatea de pregătire profesională a salvatorilor montani în judeţ; h) îndeplineşte orice alte atribuţii legate de activitatea de salvare montană prevăzute de legislaţia în vigoare sau stabilite prin hotărâre a consiliului judeţean. IV. Numărul minim de personal În urma consultărilor avute cu celelalte structuri/servicii de SALVAMONT din țară, se propune următoarea organigramă pentru Serviciul Public Județean SALVAMONT Buzău: a) director; b) compartiment de specialitate (minim 6 salvatori montani); c) compartiment buget, contabilitate, resurse umane și administrativ; d) compartiment juridic, achiziții publice și contracte. Conform prevederilor art. 7 din Hotărârea Guvernului nr. 77/2003, Serviciul public județean SALVAMONT își constituie formațiile astfel: a) prin încheierea de contracte de muncă, contracte de colaborare sau contracte de voluntariat cu fiecare salvator montan, în baza legislației în vigoare; b) prin încheierea de contracte civile de prestări de servicii cu societăți civile profesionale de salvatori montani sau cu organizații neguvernamentale care au ca scop salvarea montană și care pun la dispoziție întreaga echipă sau echipele necesare activității de salvare montană. Formația de salvare montană este alcătuită din minimum 6 membri salvatori montani, iar unul dintre aceștia va fi ales șef al formației. Pentru ca o persoană să dobândească calitatea de salvator montan trebuie să îndeplinească cumulativ următoarele condiţii: 3 a) are vârsta de cel puţin 18 ani; b) nu are antecedente penale; c) are o stare de sănătate corespunzătoare confirmată prin fişa medicală; d) a parcurs formele de pregătire profesională şi a efectuat un stagiu de aspirantură, stabilite de Asociaţia Naţională a Salvatorilor Montani din România; e) are o conduită demnă şi morală; f) a promovat examenul de atestare în profesie organizat de Asociaţia Naţională a Salvatorilor Montani din România. Numărul formațiilor SALVAMONT este stabilit prin hotărâre a consiliului județean sau local, după caz, cu consultarea Asociației Naționale a Salvatorilor Montani din România, în funcție de caracteristicile zonei montane, de afluența turiștilor, schiorilor și alpiniștilor în zona montană respectivă. Formația de salvare montană este dotată de către consiliul județean cu materiale de intervenție, salvare și transport al accidentatului sau al bolnavului. Fiecare membru al formației SALVAMONT este dotat cu echipament și trusă de prim ajutor. V. Formare personal Profesia de salvator montan presupune riscuri asumate, impune foarte bune aptitudini sportive, fizice si psihice, bună pregătire în orientarea în teren, prim ajutor, capacitate de observare, analiza și decizie, abilități interpersonale dezvoltate, capacitate de lucru în echipă, program de lucru îndelungat, imprevizibil și în condiții grele: stres, întuneric, condiții meteo extreme, încarcare psihică mare, mediu infestat microbiologic, influența permanentă a factorilor de risc, etc. Salvatorul montan este persoana calificată profesional să desfășoare activități de patrulare preventivă, de asigurarea permanenței în bazele, punctele și refugiile SALVAMONT, de căutarea persoanei dispărute sau rătăcite, acordarea primului ajutor medical în caz de accidentare și transportarea accidentatului sau a bolnavului până la predarea acestuia la Ambulanță/SMURD/elicopter sau la prima unitate sanitară. Echipele de salvatori montani sunt formate din personal angajat și din voluntari, toți având aceeași pregătire profesională. În România profesia de salvator montan este reglementată prin Legea nr. 200/2004 completată cu OUG nr. 109/2007 și este încadrată la Profesiile reglementate pentru care durata de studii este inferioară duratei de 3 ani de studii superioare, având codul COR 541904. 4 În conformitate cu art. 24 din Hotărârea Guvernului nr.77/2003 privind instituirea unor măsuri pentru prevenirea accidentelor montane și organizarea activității de salvare în munți, poate deveni salvator montan orice persoană care a parcurs formele de pregătire profesională și a efectuat un stagiu de aspirantură, stabilite de Asociația Națională a Salvatorilor Montani din România și a promovat examenul de atestare în profesie organizat de Asociația Națională a Salvatorilor Montani din România. Asociația Națională a Salvatorilor Montani din România a stabilit o perioadă minimă de doi ani de pregătire profesională pe plan local, realizată în centre SALVAMONT acreditate ca furnizori de formare profesională pentru stagiul de aspirant/debutant/avansat, timp de minim 360 de ore. În cadrul acestei perioade candidatul parcurge cele trei etape de formare, aspirant, debutant sau avansat și, în funcție de nivelul de cunoștinte deținute și a celor acumulate pe plan local în cadrul echipei SALVAMONT în cadrul căreia este în evidență și în cadrul Centrului de formare profesională SALVAMONT, poate să participe la formele de evaluare și atestare organizate la nivel național, structurate pe două etape – de vară și de iarnă, organizate pe nivele: salvator montan aspirant, debutant și avansat. În urma absolvirii acestor etape de evaluare, candidatul obține diploma de calificare în profesia de salvator montan, certificatul de competențe și atestatul profesional (HG nr. 77/2003, art. 24, litera f) documente care îi certifică competențele de practicare a acestei profesii, ca angajat sau ca voluntar, în cadrul unei echipe de salvare montană. Salvatorii montani au obligația de a participa la intervale stabilite de Asociația Națională a Salvatorilor Montani din România la examene de reatestare prin care i se reconfirmă dreptul de liberă practică în profesia de salvator montan. Neparticiparea sau nepromovarea examenelor prevăzute de reatestare la fiecare trei ani duce la pierderea dreptului de liberă practică în profesia de salvator montan. Structurile SALVAMONT în cadrul cărora se parcurg stagiile de formare nu sunt școli de inițiere în schi sau alpinism, ramuri sportive în care aspirantul trebuie să dețină deja bune cunoștințe și abilități, fără de care, șansele ca să se formeze ca un bun salvator montan sunt foarte mici. Pentru acordarea asistenței medicale de urgență la locul accidentului, membrii formațiilor SALVAMONT vor efectua o perioadă de instruire la nivelul serviciilor de ambulanță județene sau al unităților de primire a urgențelor din cadrul spitalelor județene. La acțiunile de patrulare preventivă sau la intervențiile cu un grad redus de complexitate pot participa ca voluntari și persoane care nu au calitatea de salvator montan, cu acordul șefului formației de salvare montană, care va ține o evidență a acestora. 5 Membrii formaţiilor de salvare montană încheie asigurări pentru răspundere civilă profesională, de viaţă sau pentru accidente. Contravaloarea primelor de asigurare a salvatorilor montani angajaţi și voluntari din cadrul serviciilor publice județene este achitată de consiliile judeţene. *

“