Izvorul Tămăduirii  este o sărbătoare marcată cu cruce roșie în calendar, care pică anual în prima zi de vineri după Paște.

Izvorul Tămăduirii este o celebrare dedicată Maicii Domnului, cu scopul de a arăta rolul Fecioarei Maria în lucrarea mântuirii oamenilor. Numele acestui praznic provine de la o serie de minuni care s-au săvârsit la un izvor aflat în apropiere de Constantinopol.

Se spune că Fecioara Maria i-ar fi indicat împăratului Leon locul unde se afla acest izvor miraculos.

Ce să nu faci de Izvorul Tămăduirii

De Izvorul Tămăduirii, NU se lucrează. Conform tradiției, pe vremuri, cu aceastã ocazie nu se muncea pentru că cine lucra era lovit de o boală din care nu își mai reveneau până la moarte. De asemenea, boii nu se înjugau pentru a nu îmbolnăvi.

În plus, în trecut nu se țesea nimic deoarece cu pânza țesută în această zi nu se îmbrăcau nici măcar cei morți, deoarece nu puteau fi primiți pe cealaltă lume.

Nu se spală și nici nu se calcă rufe. Se spune că cine respectă acest obicei, va avea un loc asigurat în Rai.

O altă practică străveche care este complet interzisă în aceasta zi este vrăjitoria. Se spune înainte femeile umblau cu tot felul de vrăji în ziua de Izvorul Tămăduirii, tocmai pentru că apele avea puteri miraculoase și le ajutau pe acestea să își împlinească dorințele.

Cine lasă un vas cu apă în biserică de joi până vineri și apoi se spăla cu ea scăpa de ghinioane și necazuri. Totuși, acest obicei este considerat un mare păcat, iar în majoritatea zonelor țării el a fost dat de mult uitării.

Rugăciune de Izvorul Tămădurii către Fecioara Maria

Dumnezeiesc izvor ai raiului, Fecioară şi Maică cerească, pe tine te numim după vrednicie, căci curgerea şi darul izvorului tău au străbătut în cele patru părţi ale pământului, care se acoperă pururea cu străine minuni, din apa ce se dă spre băutură tuturor celor ce cer.

Pentru aceasta bucurându-ne toţi creştinii, cu credinţă alergăm la izvorul tău, scoţând totdeauna apă, cu sfinţenie şi cu dulceată zicând:

Bucură-te, izvorul curgător de tămăduiri;
Bucură-te, că în dar reverşi din destul, bogate vindecări celor bolnavi;
Bucură-te, că pe cei orbi, ce aleargă la tine, a vedea lămurit îi faci;
Bucură-te, că pe mulţi şchiopi i-ai îndreptat;
Bucură-te, că pe slăbănogi i-ai întărit;
Bucură-te, că prin turnarea apei de trei ori pe cel mort, l-ai vindecat;
Bucură-te, minune străină, acoperită pururea de slava Celui Preaînalt.
Bucură-te, că pe tine te numim rai cugetător;
Bucură-te, căci ca o ploaie pe pământ uscat căzând, adăpi sufletele cele însetate de viaţă;
Bucură-te, Ceea ce eşti izvor de viaţă dătător!

Predica la sarbatoarea Izvorul Tamaduirii

Fraţi creştini,

Ne aflăm încă în săptămâna luminată şi în această saptamână ne întâlnim cu o sărbătoare deosebită, în cinstea Maicii Domnului – Maica Domnului care ne aduce un mare dar în viaţa noastră pământească, născând pe Mântuitorul Hristos, Dumnezeul întrupat; Maica Domnului, Mamă bună si preasfântă, care L-a ajutat cu multă dragoste pe Mântuitorul in viata Lui pământească şi a suferit foarte mult, ca o mamă langa Pruncu – Dumnezeu…

Iisus a suferit foarte mult şi ca prunc, de la naşterea Lui în Betleem, până la fuga în Egipt. Iar ea s-a apropiat cu foarte multă dragoste de El şi în copilărie, dar şi mai târziu, cand Iisus a ieşit să vestească Evanghelia Sa în mijlocul mulţimilor şi îi învăţa pe oameni ca nimeni altul. Şi, odată, fariseii şi cărturarii, foarte invidioşi şi geloşi pe El, L-au scos din cetate şi L-au urcat pe sprânceana muntelui, cu gândul să-L arunce în prăpastie. Dar Iisus a trecut foarte liniştit prin mijlocul acelei mulţimi tulburate de ură şi a mers în pace, pe drumul Lui. Maica Domnului însă a leşinat de durere şi de spaimă. Ea era de faţă şi a înţeles că duşmanii voiau să-L distrugă pe Fiul ei iubit. Mai târziu, pe locul acela unde a leşinat sfânta Fecioară s-a ridicat o mănăstire numita mănăstirea Groazei, în amintirea acestui moment de groază adâncă din viaţa Maicii Domnului.

Această durere, această groază a urmărit-o toată viaţa, căci a suferit cu amar, alături de Iisus, până la sfârşitul vieţii Lui pământeşti.

In ziua Răstignirii toţi ucenicii L-au părăsit pe Iisus. Au fugit de frică să nu fie arestaţi şi ei, şi asta a fost o mare durere şi pentru Mântuitorul Hristos, şi pentru Maica Domnului. Ea a rămas lângă El şi L-a însoţit pe drumul Crucii, împreună cu alte femei credincioase Lui. Ea a fost martoră şi atunci când Iisus a fost ţintuit pe Cruce. Şi a rămas acolo, lângă Cruce, ea şi sfântul Ioan evanghelistul, ucenicul iubit al lui Iisus.

……………………………………………..

Rugaţi-vă ei cu atenţie şi cu părere de rău pentru păcatele dumneavoastră şi veţi afla răspuns, fără îndoială, pentru că ea este cu adevărat Mama noastră a tuturor.

Parintele Sofian Boghiu