INVITATIE DE LA PRIMAR

Primaria  municipiului Buzau anunta deschiderea   in data de 8 februarie 2018,  ora  14.00,  la  Centrul  Cultural “Alexandru Marghilomann    a seriei  de conferinte    ”  Personalitati   buzoiene  de ieri   si   de   azi”    din   cadrul    manifestarilor    dedicate    aniversarii’Centenarului  Marii Uniri.

Prima  conferinta  va  fi  sustinuta   de  domnul  Marius  Nicoara, doctor in istorie,  cu tema “Generalul   de divizie Ghe.  D.  ·Marinescu   – un  militar   buzoian   de  exceptie   pentru   istoria   conternporana   a Romaniei”.

lnvitam  pe toti  iubitorii  de istorie,   si nu numai,   sa participe la acest eveniment.

General de divizie Gheorghe D. Marinescu

S-a născut la 16 noiembrie 1891, in comuna Cotorca din judeţul Buzău. Tatăl sau a fost preot-învăţător in comuna, pe nume Dobre Marinescu, iar pe mama sa, casnica, o chema Constandina.
A urmat cursurile scolii primare din comuna, având ca învăţător pe însuşi tatăl sau. Avea sa urmeze, apoi, cursurile liceului “HAŞDEU” din Buzău, după care va opta pentru cariera militară înscriindu-se si urmând cursurile Scolii pregătitoare de ofiţeri de artilerie din Bucureşti.
Avansat la gradul de sublocotenent in anul 1912, avea sa fie repartizat la Regimentul 3 Artilerie de la Brăila, regiment cu care a participat la campania militară din anul 1913.
In anul 1915, cu gradul de locotenent, in calitate de comandant de baterie, avea sa participe la luptele din Dobrogea si la bătălia de la Neajlov, pentru apărarea Bucureştiului.
La 1 aprilie 1917, a fost înaintat la gradul de căpitan si a primit misiuni de reglare, din avion, a tirului bateriilor de artilerie grea.
La 1 iunie 1917, a fost numit comandant al Escadrilei 9 Aviaţie de Recunoaştere, care a participat la pregătirea si ducerea lupte lor de la Marăşeşti. Pana la terminarea războiului, a mai participat, iarăşi in calitate de comandant de baterie, la pararea Nistrului, intre Tighina si Cetatea Alba.
Intre anii 1920-1921, a urmat cursurile Scolii Superioare de Război, in anul 1921 a fost avansat la gradul de maior si a primit comanda unui divizion de artilerie din Regimentul 21 Artilerie de la Slatina. In luna februarie 1923, a fost numit comandant al Scolii Militare de Meseriaşi a Aeronauticii, şcoala pe care urma sa o înfiinţeze la Mediaş. Energic si bun organizator, maiorul Marinescu a rezolvat cu succes numeroasele probleme legate de înfiinţarea unei scoli noi, şcoala care, ulterior, va deveni şcoala tehnica a aeronauticii.
La 10 mai 1925, a fost mutat in Statul Major al Inspectoratului General al Aeronauticii, unde va îndeplini funcţia de şef al biroului şcolilor aeronauticii. La începutul anului 1926, a fost trimis in Franţa, pentru a urma cursurile Scolii de Tir si Bombardament Aerian de la Cazaux. La terminarea scolii a fost repartizat pentru practica la Regimentul 21 Aviaţie de Bombardament Greu din Nancy, unitate cu care a participat la marile manevre aeriene de noapte de la graniţa de est a Franţei.
Întors in ţară, a primit comanda Scolii de Tir si Bombardament Aerian de la Mamaia, iar la 1 aprilie 1928 a fost numit ajutor al comandantului Flotilei de lupta aeriana de la aerodromul Pipera-Bucureşti si in acelaşi timp comandant al Grupului de Bombardament.
La 1 octombrie 1930, a fost avansat la gradul de locotenent-colonel si mutat la Inspectoratul General Tehnic al Armatei, in funcţia de şef al Secţiei 1 de Studii si Experienţe. Îl întâlnim, pe urma, succesiv, la Regimentul 7 Artilerie din Buzău, la Regi mentul 1 Artilerie Antiaeriana din Bucureşti (1933), la Regimentul 2 Artilerie Grea, ca secretar general la Ministerul Armamentului, comandant (primind gradul de colonel) al Divizionului de Artilerie Călăreaţă din Rădăuţi si la Regimentul 38 Obuziere din Lugoj.
In data de 1 aprilie 1939, a fost mutat la Comandamentul Apărării Antiaeriene, in calitate de comandant-secund. De acum înainte, colonelul Gheorghe Marinescu avea sa-si dedice întreaga cariera artileriei antiaeriene.
In calitate de comandant-secund, si-a adus contribuţia la elaborarea “Planului apărării antiaeriene a teritoriului României”, stabilind cantitatea si tipurile de armament necesare, precum si cantitatea si tipurile mijloacelor de cercetare a spaţiului aerian.
In data de 5 iulie 1939, împreuna cu maiorii Valerian Nestorescu si Ion Bungescu, s-a deplasat in Germania, pentru achiziţionarea unor tunuri antiaeriene de calibru mare.
La 10 mai 1940, prin Înalt Decret Regal, a fost numit secretar general al Ministerului Aerului. In guvernul Antonescu, el a revenit la Comandamentul Apărării Antiaeriene (primind si gradul de general de brigada), unde a condus activitatile de organizare a serviciilor de parare pasiva, de supraveghere, detectare si alarmare aeriana a teritoriului, precum si de apărare joasa a obiectivelor importante împotriva atacurilor din aer. De comun acord cu Misiunea Militară Germana, a participat la întocmirea planului de apărare antiaeriana a insta latiilor din întreaga zona petrolifera, a celor portuare din Constanta, a podului de peste Dunăre etc.
Odată cu începerea campaniei din Est, in data de 22 iunie 1941, a trecut la Marele Cartier General, primind comanda apărării antiaeriene a armatelor de operaţiuni.
Începând cu 23 septembrie 1944 si pana in 29 august 1945, a îndeplinit funcţia de comandant al artileriei antiaeriene romane.
Deşi, parcă, predestinat unei cariere militare strălucite, sortii nu i-au fost de bun augur. Om integru, loial jurămintelor militare, la 23 august 1945, a refuzat sa defileze cu trupele de artilerie antiaeriana prin fata noii conduceri de partid, fapt ce i-a adus imediat o acuzaţie de “înalta trădare”. A fost trecut in rezerva, arestat, iar in aprilie 1951 a fost condamnat la 25 de ani de munca silnica. A executat 14 ani de temniţă in închisorile de la Jilava, Aud, Piteşti si Gherla. In august 1964, a fost eliberat.
S-a stins din viata, după ani de grele privaţiuni de tot felul, la 26 august 1989, la venerabila vasta de 98 de ani. Pentru atitudinea sa combativa si dârza fata de tentativele de sovietizare a României era poreclit de către cei apropiaţi: “Gică Contra”.
La moartea sa, locuitorii din comuna Cotorca au publicat in ziarul România Libera un anunţ lapidar: “Generalului Marinescu Gheorghe cel integru, de neclintit in cele mai grele încercări ale vieţii sale, pios omagiu, in numele prietenilor consăteni, care îl vor avea mereu drept exemplu viu”.