FAMILIA ROMÂNEASCĂ, între creştinismul de paradă şi cel adevărat

INTRODUCERE: ,,Deaceea va lăsa omul pe tatăl său și pe mama sa, și se va lipi de nevasta sa, și se vor face un singur trup”.Geneza 2,24.

Românilor le place să-şi spună creştini. La ultimul recensământ, 86,5% dintre români s-au declarat creştini-ortodocşi. Un asemenea ataşament declarat faţă de valorile religioase determină, la o primă impresie, concluzia că în România se trăieşte moral. Realitatea vieţii de român dovedeşte însă că românii trăiesc în apostazie şi că familia creştină românească este pe cale de dispariţie.

Conform Eurostat, oficiul de statistică al Uniunii Europene, numărul de căsătorii în România a scăzut de la 8,72 căsătorii/1.000 locuitori în 2007, la 6,25 căsătorii/1.000 locuitori în 2009. Românii renunţă treptat la instituţia căsătoriei civile şi implicit, la Sfânta Cununie. Acest fenomen afectează de altfel majoritatea ţărilor Uniunii Europene. […] În România, s-a înregistrat însă o creştere a divorţurilor de la 1,5 divorţuri/1.000 locuitori în 2005 la 1,7 divorţuri/1.000 locuitori în 2008.

Statisticile naţionale, pentru anii 2009 si 2010, avertizează că familia românească se destramă din cauza sărăciei, educaţiei precare, alcoolismului, violenţei domestice, a separării soţilor prin migraţia economică. Institutul Naţional de Statistică anunţă în noiembrie 2010 că “numărul căsătoriilor a fost în luna septembrie 2010 cu 2162 mai mic decât în aceeaşi lună a anului 2009. În luna septembrie 2010 s-au pronunţat cu 643 divorţuri mai multe decât în luna septembrie 2009”, iar în decembrie 2010, acelaşi institut constata că “numărul căsătoriilor a fost în luna octombrie 2010 cu 3277 mai mic decât în aceeaşi lună din anul precedent”.[…]

Statisticile ne arată că, din totalul copiilor născuti vii în 2009, 27,97% au mame necăsătorite. Totodată, conform datelor UNICEF, România se afla în 2009, în fruntea clasamentului european la numărul de minore care devin mame, cu 43 de minore/1.000 de mame, Institutul National de Statistică calculând o medie de 8.500 de minore care nasc anual în România.[…]

Astăzi, lumea este plină de suferinţă şi păcat datorită nepotrivirilor din căsătorii. Uneori, este nevoie doar de câteva luni pentru ca soţul şi soţia să-şi dea seama că nu li se vor armoniza niciodată caracterele; iar urmarea este discordia care va triumfa în cămin, acolo unde ar trebui să existe numai iubire şi armonie cerească.

Prin certuri pe seama unor lucruri neînsemnate se cultivă un spirit de amărăciune şi resentiment. În cămin, neînţelegerile şi certurile produc suferinţă ce nu se poate reda în cuvinte şi conduc la separarea acelora care ar trebui să fie uniţi prin legăturile iubirii. În acest fel, mii de oameni s-au sacrificat, trup şi suflet, datorită unor căsătorii neînţelepte şi au pornit în jos pe calea spre pierzare.

Ar trebui să fie logic ca tinerii să nu se căsătorească până ce nu ştiu să îngrijească de copiii pe care-i vor avea în familia lor. Ei ar trebui să ştie să aibă grijă de această casă pe care Dumnezeu le-a încredinţat-o. Dacă nu înţeleg legile prin care funcţionează organismul lor, ei nu pot înţelege datoria pe care o au faţă de Dumnezeu sau faţă de ei înşişi.

Religia asigură fericirea familiei. Religia este pentru o familie o putere minunată. Purtarea atât a soţului faţă de soţie, cât şi a soţiei faţă de soţ poate să facă din viaţa de cămin o pregătire pentru intrarea în familia de sus.
Inimile care sunt umplute cu dragostea lui Hristos nu se pot înstrăina niciodată prea mult. Religia înseamnă dragoste, iar un cămin creştin este un loc în care domneşte dragostea şi exprimă prin curtenie şi fapte alese o curtoazie amabilă.
Este nevoie de religie în cămin. Numai aceasta poate preveni relele grozave, care amărăsc atât de adesea viaţa de familie. Doar acolo unde domneşte Hristos poate exista dragoste profundă, adevărată, neegoistă. Atunci sufletul este aproape de suflet şi cele două vieţi se împletesc armonios. Îngerii lui Dumnezeu vor fi musafiri ai căminului, iar prezenţa lor va sfinţi camera conjugală. Senzualitatea josnică nu-şi are locul acolo. Gândurile vor avea în vedere voia lui Dumnezeu şi tot spre El va fi îndreptat devotamentul inimii.
În căminul în care locuieşte Domnul Hristos se va da pe faţă un interes sincer şi dragoste unul faţă de celălalt; nu o dragoste spasmodică, exprimată doar prin mângâieri, ci o iubire profundă şi de durată.

Dumnezeu să ne dea întelepciune să ne creştem copii în temere de EL,să-i educăm pe calea credinţei adevărate şi la final să-i avem cu noi în Împărăţia Sa, AMIN!  

MELCII  sau  SOŢIA
Când Cristofor Hudson din Hove, Anglia, s-a căsătorit, a promis blondei Debora că va părăsi melcii şi o va iubi pe ea. Până atunci Hudson se ocupase cu creşterea şi dresarea melcilor de curse. El devenise renumit, căci la mai multe întreceri de melci din Anglia, el câştigase premiul cu melcii lui. Ba îşi făcuse şi o crescătorie de melci de curse pe care îi vindea altor amatori. Dar soţiei nu-i placea să-1 vadă ocupându-se de melci şi mereu i-a cerut să-şi îndeplinească promisiunea că se va lăsa de o aşa ocupaţie. Acum, el avea de ales între melci şi soţie. El n-a renunţat la melci. Era robul melcilor. După patru luni de stăruinţe zadarnice, soţia 1-a părăsit. El a recunoscut că pentru el e mult mai important să fie cu melcii decât cu soţia.

Uneori rămâi uimit ce nimicuri aleg unii oameni. Unii aleg sticla cu băutură, alţii ţigara, cărţile de joc, cursele de cai sau de melci.

Pagină realizată de Ionel Turturică