DUPA 25 DE ANI…
Nostalgia din mine nu-mi da pace asa ca, nu fac altceva decat sa reproduc parte din editorialul publicat, in urma cu doi ani, odata cu reaparitia, de data aceasta in spatiul virtual, a publicatiei “Alarma Buzoiana”:
<<Incepand cu prima zi a lunii februarie 1990, presa buzoiana incepea sa capete o altfel de fata odata cu aparitia primului numar al publicatiei ‚ „Opinia publica” . Publicatia a purtat acea denumire doar in luna februarie 1990, pentru ca din martie sa dispara „surplusul publica”. La solicitarea marelui ziarist Corneliu Stefan, am avut marea sansa sa intru in presa odata cu aparitia primului numar al publicatiei „Opinia publica” . Publicatia avea un tiraj de 30 – 35000 de exemplare, iar la acea vreme doctorul Ion Vasile incepea sa taie si sa spanzure in politica locala pana ce astazi l-au sugrumat „pacientii”, Cristi Bigiu repeta pentru BAC piesa Desteapta-te romane, Cezar Preda dupa ce pierduse batalia pentru director la Metalurgica se impartea intre functia de viceprimar si vanzarea de blugi, guma de mestecat si minciunele intr-un spatiu de strada Tudor Vladimirescu, pe cand Constantin Boscodeala prelua manivela sindicala de la Fabrica de lapte. Timpul a trecut fulgerator, ei s-au saltat vazand cu ochii, eu tot in presa am ramas…si dupa 23 de ani. Pentru mine, data de 01 februarie ramane ca a doua zi de nastere. >>
Sambata, am retrait emotiile inceputului. Alaturi de parte dintre colegii deveniti , in timp, “opinisti”, am incercat sa vorbim despre reperul jurnalistic “OPINIA”, un curent pornit in anul 1990. Si cum pe scena societatii jurnalistii sunt doar niste mesageri, nu trebuie sa omitem in a prezenta opiniei publice si numele celui care a “punctat” primul. Este vorba despre Mihai Bazu fost redactor sef la Viata Buzaului din noiembrie1979, cel care in 22 decembrie 1989 transforma ziarul Viata Buzaului in cotidian independent autofinantat, intrand in istorie ca director si patron al cotidianului Opinia.
In luna iulie 1991, de buna voie si nesilit de nimeni, emigreaza in SUA, statul California, ocupandu-se de redactarea in limba romana a revistei CLIPA. In 1997 paraseste coasta de vest si se stabileste in Long Island , statul New York, sustinand analiza politica in revista Foaie. In aceeasi perioada apare in casetele redactionale ale revistelor Lumea libera si New York Magazin, ca publicist comentator. In vara anului 2005 a revenit in tara ca pensionar de Cluj.
Asadar, spuneam ca “ OPINIA” a insemnat un curent, o scoala a jurnalisticii buzoiene si un reper al jurnalisticii nationale. Si, va rog sa-mi permiteti sa ma laud: am fost primul “elev” inscris la aceasta scoala diriguita cu maiestrie, rabdare si cu tact de unul dintre cei mai mari oameni pe care i-a avut Buzaul in toata existenta lui. Da, Corneliu Stefan reprezinta un simbol, nu numai al jurnalisticii, ci un simbol al democratiei, al adevarului, al bunului simt, al omeniei, al iertarii si al impacarii. Iata ce spunea Corneliu Stefan in editorialul “Revolutia mea”, publicat in cotidianul “Opinia” din 22 decembrie 1999: “ Pentru mine, personal, ceea ce s-a intamplat in decembrie 1989 a fost o revolutie radicala. Pentru simplul motiv ca a adus libertatea de exprimare, primul si cel mai nobil argument al democratiei.”
Noi, cei care am urmat si absolvit scoala Opinia, avem obligatia fata de “maestru” sa respectam “cel mai nobil argument al democratiei”, sa renuntam la cat mai multe dintre distorsiuni atunci cand transmitem un mesaj jurnalistic. Corneliu Stefan nu s-a autoridicat in slavi. A fost un exemplu de modestie si de iertare. Noi avem obligatia morala de a asigura continuitatea. Fara laude de sine, fara interese, fara a fi farsori, fara, fara, fara… Nu de altceva, dar de acolo de unde este Corneliu Stefan ar putea repeta, atunci cand scrie editorialul pentru ziarul Domnului, una dintre mximele preferate: ”Mai lasa-i dracului de idioti”…
