Duminica Ortodoxiei

Tu eşti Petru şi pe această piatră voi zidi Biserica şi porţile iadului nu o vor birui în veacul veacului (Matei 16, 18), aceasta este esenţa Evangheliei de astăzi. Etimologic Ortodoxia vine din limba greacă şi este formată din două cuvinte: ortho (ορθο) – drept, corect şi doxa (δοξα) – slăvire, credinţă, adică credinţă dreaptă. Biserica nu a avut un parcurs lin, ci a fost permanent persecutată, lovită de învătături eretice, schisme, profanată. Ortodoxia se defineşte prin două lucrări: lucrarea Duhului Sfânt (prin lucrarea celor 7 Sfinte Taine) şi lucrarea traditională şi patristică

Această Duminică, prima din Postul Sfintelor Paşti face referire la cinstirea icoanelor (grecescul εικóνα, ikóna – chip, imagine), semnificaţia şi rolul lor în biserică. Mişcarea iconoclastă a fost prezentă în Biserică intre secolele VI – VIII, fiind dezbătută la Sinodul Ecumenic de la Niceea 787. Toţi Sfinţii Părinţi prezenţi au hotărât cinstirea Sintelor Icoane şi au anatemizat pe cei care le considerau a fi închinare la idoli. Explicaţia cea mai frecventă despre închinarea la icoane a credincioşilor de fiecare dată când intră în biserică, este aceea că ne închinăm feţelor de pe icoane şi sfinţilor, nu ca lui Dumnezeu, căci aşa ne-am închina la orice lemn. Noi creştini, sărutând cu buzele trupeşti chipul lui Hristos, al apostolului sau al mucenicului, cu sufletul şi cu gândul nostru sărutăm pe Hristos şi pe Sfinţii Lui (Leonte de Neapole).

Sfânta Tradiţie ne vorbeşte că prima icoană este considerată mahrama (nefăcută de mână omenească) trimisă de Mântuitorul regelui Avgar al Edesei, fapt relatat de istoricul Eusebiu de Cezareea (263 – 339). Iar prima icoană făcută este cea a Sf. Apostol Luca, a Maicii Domnului cu Pruncul, numită Povăţuitoarea.

Icoanele sunt mijloc de întărirea a credinţei, a evlaviei şi ţinerea trează a conştiinţei noastre. Ele ne ajută să exprimăm dragostea către Dumnezeu, aşa cum din dragoste purtăm fotografiile celor dragi şi ale celor ce ne sunt aproape, cu atât mai mult purtăm icoanele Mântuitorului, ale Maicii Domnului, ale Sfinţilor cu noi în portofel, in maşină, în casele noastre.

Mihai Neicu