Duminica a XXXII – a dupa Rusalii

Esenta acestei predici este mandria. “Mîndria este lepădătoare de Dumnezeu, învăţătură a diavolilor, defăimare a oamenilor, maica osîndirii, strănepoata laudelor, semn al nerodirii, izgonirea ajutorului lui Dumnezeu, ieşirea din minţi, înaintemergătoare de căderi, pricină a epilepsiei, izvor al mîniei, uşă a făţărniciei, întărire a diavolilor, străjuitoare a păcatelor, pricinuitoare a nemilostivirii, neştiinţă de îndurare, amară luătoare de seamă a greşelilor altora, judecătoare fără de omenie, împotrivă luptătoare a lui Dumnezeu” (Filocalia, IX, Cuvîntul 25, Despre mîndrie, Sfantul Ioan Scararu).

Cel mai vechi pacat in lume este mandria. Nu ne spune Sfanta Scriptura cu cat timp inaintea Creatiei a aparut, dar ne spune cum Lucifer, ca luceafarul cel de dimineata, de pamant se zdrobeste. Dar in acel moment al caderii “diavolilor” din randul cetelor arhanghelilor, vine Sfantul Arhanghel Mihail si striga: “sa stam bine, sa stam cu frica” pentru a-i opri pe semenii lui de a se mandri la fel ca Lucifer.

Doi oameni se roaga in templu, unul fariseu si celalalt vames. Vamesul nici nu isi ridica ochii catre cer, iar fariseul se ruga prin comaratie cu ceilalti. Fariseul uita cuvintele: “cel ce nadajduieste in Dumnezeu cu inima indrazneata, unul ca acesta este nebun” (Pilde 28, 26), caci zicea despre el: “multumesc, Tie, ca nu sunt ca ceilalti oameni: rapitor, nedrept, preadesfranat” (Luca 18, 11). El multumea doar cu gura Domnului, iar inima si mintea se mandreau fata de cei din jur, fata de pacatosii zilelor acelea si chiar de astazi. “Inaintea ochilor lui Dumnezeu sunt cailea omului si toate urmele lui le cunoaste” (Pilde 5, 21).

Fariseul era pe deplin nestiutor de invataturile Sfintei Scripturi, ignorand multe din indemnurile ei, chiar din cele mai frecvente prezentate de aceasta. Constiinta pacatului propriu: “ca faradelegea mea eu o cunosc si pacatul meu inaintea mea este pururea” (Psalmul 50, 4); rugaciunea Sfantului Efrem Sirul  din perioada postului mare: “asa, Doamne Imparate, daruieste-mi sa vad pacatele mele si sa nu osandesc pe fratele meu”; indemnul Mantuitorului despre post: “tu, insa cand postesti,san u arati oamenilor ca postesti” (Matei 6, 17-18); despre milostenie: “cand faci milosteni, sa nu stie dreapta ce face stanga ta, ca milostenia sa fie intru ascuns si Tatal tau care vede intru ascuns, iti va rasplati tie” (Matei 6, 3-4).

Vamesul in schimb spunea “Dumnezeule, milostiv fii mie pacatosul!”, ignorand poate ajutorul oferit multor trecatori din pricina functiei lui. Se aseamana un pic, acesta cu talharul aflat pe cruce langa Mantuitorul, care furand, viclenind, osandind toata viata sa, prin cuvintele: “pomeneste-ma, Doamne, cand vei veni intru Imparatia Ta” (Luca 23, 42). Iar pentru cuvintele sale, vamesul va primi acelasi raspuns ca si talharul din pricina smereniei sale: “adevarat graiesc tie, astazi vei fi cu Mine in rai” (Luca 23, 43).

Mare pacat este mandria. Ea se arata in vorbire, comportament, vestimentatie, manie, lenevirea la biserica, amanarea pocaintei, spovedanie nesincera.

Mihail Neicu