Duminica a 26-a dupa Pogorarea Sfantului Duh

Era perioada strangerii roadelor…In cursul anului bisericesc, pericopele evanghelice sunt fixate tinandu-se cont si de anotimpul respectiv, de preocuparile oamenilor. In vremurile indepartate, comunitatile umane n-aveau reguli si legi ca in zilele noastre, deoarece atunci predominau izolarea, individualitatea.

Pentru cei ce inca se ocupa cu lucrarea pamantului si s-au trudit o vara intreaga, acum dupa ce au strans roadele incep sa se odihneasca. Toate sunt randuite cu multa intelepciune, de exemplu: daca pana acum era nevoie ca ziua sa fie mare pentru a avea fiecare timpul si lumina necesare sa se gospodareasca, iata ca acum au nevoie de odihna si ziua s-a micsorat ca trupul sa se refaca si sa-si poata continua lucrul anul viitor.

Beciurile sunt pline, pregatirile de iarna s-au terminat si incepem sa ne strangere in jurul sobei… Poate ca multi gandesc ca si bogatul din parabola, cand isi spune “odihneste-te, mananca, bea, veseleste-te…”. Chiar daca nu sunt un lucrator de ogoare, totusi pentru prima oara am avut gandul ca mult ne mai ingrijim de trup! Si spune Sf. Ioan Scararul: “trupul este o sluga buna, dar un stapan rau“.

Oricat de saraci am fi, traim mult mai bine decat stramosii nostri. In acest sens exista un progres. Dar un progres foarte daunator sufletului, caci ramanem cu ochii pironiti pe aceste “frumuseti” si uitam de suflet, de Dumnezeu. Mai mult decat atat, multi incep si se incred in ceea ce au agonisit! Si aici se produce acea prapastie mare, atat de mare cat si prapastia dintre Lazar ce se afla in sanul lui Avraam si bogatul ce se afla in chinuri. Sfintii Parinti considerau bogatia ca fiind furt!!… (Doamne cat de adevarat cuvantul acesta in zilele noastre!!). Cititi si voi ce spune Sf. Vasile cel Mare, Sf. Ioan Gura de Aur si ceilalti referitor la bogatie si veti intelege de ce i-au condamnat pe bogati si de ce au impartit cu saracii averile lor. Ingaduiti-mi insa sa va impartasesc si un alt gand: bogatia este o povara. O sarcina grea pe umerii tai, o viata ce nu are pace. Uitati-va la cei bogati care au tot ce le doreste sufletul, cati insa au pace? Cati dintre ei sunt multumiti de ei insisi?

“cred si marturisesc” dupa cum spunea Pr. Galeriu, ca intelesul acestei pilde spuse de Mantuitorul este altul: Eu -Iisus Hristos, ca Fiu si trimis al lui Dumnezeu- ma adresez si ascult ce spune sufletul tau! Aud si incerc sa comunic acestui “adanc” al fiintei tale pe care tu il neglijezi si care este nemuritor, caci ramane vesnic cu sau fara Mine. Acest “adanc” de care vorbea apropape neincetat Pr. Galeriu, acest “adanc” ma fascineaza din ce in ce mai mult.

“A te pregati de moarte inseamna a te imbogati in Dumnezeu” spunea Sf. Nicolae Velimirovici, aceasta este “bogatia in Dumnezeu” la care se refera Mantuitorul astazi. Acest gand ca rugaciune sa ne insoteasca: “cealalta vreme a vietii noastre in pace si-ntru pocainta a o savarsi… si sfarsit crestinesc vietii noastre, fara durere, neinfruntat, in pace si raspuns bun la infricosatoarea judecata a lui Hristos, sa cerem”.

Mihail Neicu