De ce! De ce ?… De ce, Titi Petre !

Cine nu intreaba nu are cum sa primeasca un raspuns. Si cum la aparitia oricarei publicatii intrebarile din partea cititorilor sunt absolut firesti, in cele ce urmeaza am sa incerc sa raspund cat se poate de succint.

„Alarma” , ca publicatie, la Buzau, a aparut pentru prima data la finele secolului XIX, mai exact la jumatatea anului 1899, fiind considerata ca o necesitate urmare a modificarilor economice si politice ale vremii; zece ani mai tarziu, a vazut lumina tiparului „Alarma Buzaului” , mai exact la data de 7 octombrie 1909, cu specificatie de publicatie preelectorala. Proprietarul publicatiei „Alarma” a fost ziaristul D.Ionescu-Alarma, ultimul numar al publicatiei saptamanale fiind in luna ianuarie 1923. Publicatia patronata de D.Ionescu se constituia ca un semnal de alarma asupra lumii pestrite care, cu nerusinare si cu pasi repezi, prostea multimea saracita si visatoare spre o viata cat de cat normala. Am putea spune ca acea perioada poate fi comparata cu cea in care traim. Pentru a atrage atentia asupra lumii pestrite era nevoie de „Alarma Buzoiana”. Timpul ei a venit… Dupa o pauza de noua decenii, „Alarma” revine pe prima scena a presei buzoiene. De data aceasta fara tenta nationalista, fara culoare politica si, mai ales, in perioada postelectorala. Am spus fara tenta nationalista, insa nu voi uita niciodata ca sunt roman, iar de soarta romanilor ma doare cel mai mult. Am spus fara tenta politica, insa nu o sa am nicio retinere vizavi de ideile bune pentru romani si punerea lor in aplicare de catre oricare formatiune politica din spectrul nostru pestrit.

Incepand cu prima zi a lunii februarie 1990, presa buzoiana incepea sa capete o altfel de fata odata cu aparitia primului numar al publicatiei ‚ „Opinia publica” . Publicatia a purtat acea denumire doar in luna februarie 1990, pentru ca din martie sa dispara „surplusul publica”. La solicitarea marelui ziarist Corneliu Stefan, am avut marea sansa sa intru in presa odata cu aparitia primului numar al publicatiei „Opinia publica” . Publicatia avea un tiraj de 30 – 35000 de exemplare, iar la acea vreme doctorul Ion Vasile incepea sa taie si sa spanzure in politica locala pana ce astazi l-au sugrumat „pacientii”, Cristi Bigiu repeta pentru BAC piesa Desteapta-te romane, Cezar Preda dupa ce pierduse batalia pentru director la Metalurgica se impartea intre functia de viceprimar si vanzarea de blugi, guma de mestecat si minciunele intr-un spatiu de strada Tudor Vladimirescu, pe cand Constantin Boscodeala prelua manivela sindicala de la Fabrica de lapte. Timpul a trecut fulgerator, ei s-au saltat vazand cu ochii, eu tot in presa am ramas…si dupa 23 de ani. Pentru mine, data de 01 februarie ramane ca a doua zi de nastere.

Unii, interesati sau nu, cred ca presa buzoiana este suprasaturata atat in ceea ce priveste partea scrisa, partea audio, dar si in ceea ce priveste presa video sau on-line. Aceasta este parerea lor si o respect. Eu cred ca niciodata presa nu poate fi suprasaturata, oricand este nevoie de informatie mai multa, de opinie diversificata. Numai asa vom intelege adevarata fata a lumii pestrite, numai asa cititorii vor putea citi printre randuri.

Ii stimez pe colegii din presa si ii respect, atat pe cei tineri, cat si pe cei cu experienta. Mi-a placut sa lucrez in echipa, sa aduc in fata cititorilor mai multe informatii, mai multe pareri care sa exprime realitatea asa cum pare a fi, adevarul sa se apropie de adevar, iar lumea sa-si poate purta capetele acolo unde le este locul bine definit. Motiv pentru care consider ca din acest moment lucrez tot in echipa, in echipa ziristilor on-line.

Related posts

Leave a Comment

Privacy Policy Settings