CE SPUNE BIBLIA DESPRE … RĂSTIGNIREA LUI IISUS

INTRODUCERE:,,…Au luat deci pe Iisus, și L-au dus să-L răstignească.”Ioan 19,16.

Cu deosebită afectivitate, oameni ai literelor au descris durerosul act al răstignirii Mântuitorului nostru.
Nu de puţine ori am ascultat sau am citit aceste relatări şi trebuie să recunoaştem că tot de atâtea ori Duhul Sfânt a impresionat sufletul şi inima.     ( Matei24;Marcu15;Luca23;Ioan19.)

Privesc imaginea aceasta şi mă cutremur…

Pentru Iisus, în clipele acelea pline de durere, nu s-a găsit nici o mână milostivă care să şteargă sudoarea morţii de pe fruntea Sa, nici o credincioşie statornică, care să stea alături de inima Sa omenească…

Recunosc între chipurile hidoase ale celor ce sfârtecă fără milă carnea moale sub greutatea ciocanelor, chipul meu, iar crucea, pe care zace în adânca suferinţă Fiul lui Dumnezeu, constat cu adâncă uimire că este crucea mea…
Pe crucea mea Iisus zace atârnat între Cer şi Pământ purtând păcatele mele. El, care n-a cunoscut niciodată păcatul, zace pe lemn împovărat de păcatele mele…

În faţa acestui adevăr, mă plec consternat şi strig: “O, Doamne, voi putea oare vreodată să-Ţi răsplătesc pentru trupul şi sângele pe care Tu le-ai jertfit pentru mine ?”

Ca într-un sanctuar păşesc cu teamă în preajma crucii.. Sunt un credincios al secolului XXI şi pentru câteva ore aparţin secolului I, zilei în care pe dealul Golgotei a fost crucificat Isus Christos.  În mijlocul gloatei înfuriate părăsesc oraşul cu templul, a cărui frumuseţe încântă ochiul şi mă îndrept spre un deal din afara oraşului. Spectacolul la care sunt martor este înfiorător…

Mă apropii de cruce, de locul unde am auzit că a fost răstignit un mare Învăţător al iudeilor. Privesc în jur, pentru a-i descoperi pe ucenicii Săi, pe cei care zi de zi au fost cu El, dar nu-i găsesc nicăieri… Privesc chipul Celui răstignit, aud cuvintele Sale şi înţeleg că durerile morţii Îi provoacă o sete cumplită, dar nimeni nu se oferă să-I împlinească nici cel puţin ultima dorinţă…

Dar, iată! Se apropie de cruce un grup de preoţi, de cărturari şi mă bucur pentru Iisus, căci, cred că va fi ajutat de cei ce propovăduiesc iubirea şi mila… Dar ei trec mai departe, nu înainte de a arunca un ultim reproş Celui despre care citiseră în cărţile profeţilor. Şi trec mai departe, pe la cruce, oameni de rând, oameni ai căror prunci şi soţii au fost vindecaţi de Isus, vameşi şi farisei, soldaţi şi negustori şi nimeni,  nimeni nu manifestă nici un gest de iubire…

O singură rază de mângâiere am zărit îndreptându-se spre Iisus şi pe faţa Sa palidă a răsărit ceva ca un zâmbet un tainic surâs, ce a îmbrăcat sufletul muribund al celui răstignit alături de El.
Şi când ochii mei au privit chipul ce a îndreptat ultima sa dorinţă spre Iisus, am descoperit pe chipul acesta trăsăturile chipului meu, şi lacrimile mi-au inundat fiinţa…

“O, Doamne, Îţi mulţumesc din toată inima pentru această minunată făgăduinţă! Îţi mulţumesc şi cu duhul zdrobit cad în umilinţă la crucea Ta şi strig; “Adu-ţi aminte de dorinţa mea, când vei reveni în mărirea Ta ”
Amin!
Ultimele clipe trăite de Domnul Iisus pe cruce au oferit celor prezenţi momente de nelinişte şi încordare.
Fenomene naturale ieşite din comun s-au manifestat pentru a descoperi tuturor că Omul de pe cruce era Fiul lui Dumnezeu.
La puţin timp după răstignire, trupul Mântuitorului pierdu şi ultima suflare de viaţă şi strigătul Său: “S-a sfârşit!” anunţă întreg Universul că în lupta dintre bine şi rău Isus a ieşit biruitor.

Moartea lui Iisus i-a surprins pe ostaşii romani şi pentru a se adeveri aceasta, un ostaş roman împlini cu vârful lancei sale o veche proorocie referitoare la felul în care oamenii Îl vor trata pe Cel ce era Mesia.
… Înainte ca soarele să coboare dincolo de dealul supliciului, când razele sale calde mai mângâiau feţele oamenilor, mâini binevoitoare au desfăcut din strânsoarea fierului, trupul inert al Mântuitorului lumii, pentru a fi depus pentru odihnă într-un mormânt.
Cine ar fi crezut că zorii zilei întâia a săptămânii aveau să aducă tuturor credincioşilor vestea cea mai minunată a tuturor timpurilor ?
În zadar mii şi mii de îngeri căzuţi au încercat să reţină în mormântul rece pe Cel ce avea să biruiască puterea morţii…
În zadar sigiliul roman a căutat să oprească să iasă din mormânt pe Cel ce era Calea, Adevărul şi Viaţa…
Totul s-a dovedit în zadar, pentru că Fiul lui Dumnezeu a înviat!

… Stau şi privesc în faţa mormântului gol…
Privesc şi văd o zi, o zi minunată, în care mii şi mii de asemenea morminte se vor deschide şi vor lăsa liber zborul spre o lume mai bună a miilor de credincioşi, a căror mântuire a deveni posibilă prin învierea Celui ce a spus despre Sine, cu glas ca de tunet: “Eu sunt învierea şi viaţa !”

Va veni o zi când toţi oamenii care au trăit pe planeta noastră vor revedea viaţa plină de durere a Mântuitorului.
Ca într-un film se va derula filă cu filă drumul de la Betleem la Golgota… Va fi ultimul film pe care-1 vor vedea toţi cei care nu au reuşit să facă din Isus Mântuitorul lor personal… Ce va urma după vizionarea acestui film, este cutremurător să descriem. Poate că vi se pare prea departe această zi sau poate credeţi că-i de domeniul imposibilului.

Indiferent ce credeţi este bine să ştiţi că omenirea va avea prilejul să vadă la scară naturală ceea ce noi am privit la scara credinţei, ce în curând va deveni realitate. V-aţi gândit ce se va întâmpla dacă nu veţi fi apăraţi în ziua aceea de braţul Mântuitorului? Sunteţi conştienţi că nu va mai fi nici o scăpare?

Aţi putea să vă imaginaţi ce veţi simţi când fiul, fiica, soţul sau soţia vor fi alături de Iisus, în cetatea făgăduită din Cer, iar dumneavoastră veţi fi dincolo, în grupul celor ce vor pieri pentru totdeauna? Rezervaţi-vă timp şi meditaţi mai mult la o asemenea posibilitate. Nu vă lăsaţi păcăliţi de cel care vă şopteşte că aveţi timp destul în care vă veţi putea pregăti pentru întâmpinarea lui Iisus! Timpul care vă aparţine este ziua de astăzi, acum!

Opriţi-vă din fuga pentru rezolvarea multiplelor probleme pământeşti şi priviţi!
Priviţi mai des spre Golgota! Priviţi mai des spre Iisus! El încă mai este sus în ceruri şi mijloceşte pentru noi.
Nu uitaţi însă ca va veni o zi când această lucrare se va sfârşi şi El va veni ca Judecător. Atunci, pentru toţi cei care stau departe de El totul va fi pierdut. Acum este timpul să-L primiţi în inimă pe Iisus ca Mântuitor personal!

Priviţi-L ! Iisus revine! Paşii Lui se aud deja mai aproape! EL VINE!

                                                                       VINO DOAMNE IISUSE!                                                                          

ISUS   REVINE

Isus revine în curând !
Paşii Lui se-aud tot mai aproape!…
Mii şi mii de îngeri
Îi pregătesc cortegiul triumfal
Pentru marea întâlnire
A biruitorilor, la marea de cristal!
Trâmbiţi şi harpe de argint
Sunt gata să sune,
Deschizând drum de stele
Şi de fericire,
Ce-n veci nu va apune !
Trei îngeri sunt trimişi cu putere
Să strige zburând,
Să fie auzită de toţi
Să fie-nţeleasă de toţi
Marea veste !
Isus revine în curând !
Cine e gata să-L întâmpine ?
Cine va fi găsit veghind ?
Covor de flori de mulţumiri
Şi inimi de creştini ?
– Doamne, noi,
Şi noi cânta-vom
Cu miile de heruvimi:
„Mărire, slavă, glorie,
Căci Ţie Se cuvine-n veşnicii!”

        Pagină realizată de Ionel Turturică