CE SPUNE BIBLIA DESPRE … NAȘTEREA LUI IISUS

,,NAȘTEREA SA, SALVAREA MEA”

Crăciunul – ziua de naștere a lui Isus Hristos?

Nașterea lui Iisus Hristos pe care o serbăm astăzi, n-a fost serbată de creștini, decât spre sfarșitul secolului IV, pe care Conciliul de la Laodicea, probabil în anul 376, o încreștinează. În anul 357 după Christos, se raportează despre festivalul Crăciunului, sub papa Liberiu. Numai creștinii din Orient, serbau în ziua de 25 decembrie, amintirea veselă a nașterii lui Mithras, zeul ce simbolizează soarele, și care în Rig-Vede, cea mai veche carte a arienilor 1200 î.Hr., joacă rolul “de conducător luminos al zilei”, pe când un alt zeu înrudit cu el, “Varuna” – care îl completează, era chemat mai ales păzitor al nopții, pe aceeași cale a laptelui spre cer. Mithras, personaj (care reprezintă Soarele), s-a identificat cu “Sol invictus”, “Soarele învinge” al Romanilor și-au fost sărbătoriți împreună la 25 decembrie, în ziua nașterii lui “Sol invictus”. Constantin cel Mare, chiar după ce s-a creștinat a adorat “Soarele neinvins”, și așa la creștini s-a statornicit nașterea lui Iisus Hristos la 25 decembrie, când se sărbatorea din antichitatea cea mai adâncă la Persi-Mithras și Romani Dies-Antalis, Sol invictus. “Cum se vede, avem un amestec de creștinism și de păgânism. Bătrânul Crăciun e o ființă curat mitologică, legea creștinească nu știe nimic de un sfânt cu numele “Crăciun”. Pe Petru și pe Ioan, îi știm din sfintele Evanghelii, iar Christos, e într-adevăr Soarele, dar nu cel din mitologie, ci Soarele dreptății veșnice, lumină din lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat!                                             Totuși vocea cea mai autorizată și credibilă în privința cronologiei vieții Mântuitorului, este Istoria Bisericească Universală vol.I, Ediția 1956, din care cităm urmatoarele explicații: “Deși nașterea lui Iisus Christos este cel mai însemnat eveniment din istoria omenirii, DATA EI NU SE CUNOAȘTE PRECIS. Era creștină, calculată de Dionisie cel Mic, este cum am spus, în minus cu câțiva ani, el punând nașterea Mântuitorului, mai târziu decât a fost la 753 a.u.c. (ab urbe condita) – era romană socotită de la 753 î.d. Hr. pe timpul lui Romulus și Remus. În realitate Iisus Hristos s-a născut înainte de anul 750 a.u.c. (intemeierea Romei), anul morții lui Irod cel Mare, cum au și socotit unii scriitori vechi. În Evanghelii se găsesc câteva indicații de timp privitoare la nașterea sau la vârsta Mântuitorului: Domnia lui August, Proconsulatul lui Quirinus, timp de pace, un recensământ, Steaua magilor, uciderea pruncilor, moartea lui Irod, apoi începutul activității publice a lui Ioan Botezătorul, care precede cu puțin pe a Mântuitorului, anul XV al domniei lui Tiberiu când Isus avea “cam 30 de ani”. Luca 3:23. De asemenea aluzia la vârsta Lui – Ioan 8:57 și la zidirea templului de către Irod. Aceste indicații îndreptățesc să se așeze anul nașterii lui Isus Hristos între 747-750 a.u.c. (de la întemeierea Romei).
Mai probabil sunt anii 748-749, dintre care de preferat este primul 748. Era creștină așa cum este socotită, începe deci, 3-4 ani mai târziu decât nașterea lui Christos. Ca și anul, nu se cunoaște nici luna, nici ziua nașterii lui Iisus Christos. Tradiția creștină a fixat-o mai târziu la 25 decembrie.                                                           Iisus a spus: ,,Nu este treaba voastră să știți vremurile sau soroacele; pe acestea Tatăl le-a păstrat sub stăpânirea Sa”.Faptele Apostolilor 1,7.

                                          Pagină realizată de Ionel Turturică