CAND MIELUSEII AJUNG TAURI COMUNALI…

<<Dacă am plecat câteva zile din ţară, am plecat în conformitate cu cele legale (…) Nu am terminat niciuntaurul fermecat concediu, eu mai aveam mult timp, dar având în vedere situaţia care a persistat, şi din cauza unei lipse de coordonare, aşa cum am citit în presă, atunci am luat decizia să vin în ţară”, a declarat Stancu făcând precizarea că: “Nu eu pun note, populaţia pune note”. Răspuns care i-a ridicat mingea la fileu jurnalistei: “Un sătean mi-a spus că meritaţi nota 1”. Stancu a continuat: “Probabil că dumneavoastră aţi găsit vreun sătean din ăla care i-aţi dat ceva bani, sau ce i-aţi făcut”. “Nu am plătit pe nimeni, asta spun oamenii”, a răspuns jurnalista continuînd cu o nouă întrebare: “Dată fiind situaţia dezastruoasă din judeţ, aveţi de gând să vă daţi demisia? Demisia de onoare aşa cum a făcut şi domnul prefect Obreja, pentru că nu aţi fost aici să deszăpeziţi drumurile din judeţ şi aţi fost în concediu bine-mersi?”. Enervat la culme, după câteva cuvinte nu foarte elegante, Stancu i-a răspuns: “Îmi ceri tu mie demisia? Să-mi dau demisia? Nu ţi-e ruşine, mă?”. Calmat cu greu de primarul Aurel Simionescu şi ministrul Duşa, Stancu s-a ridicat comentând: “Nişte obraznici, nişte fâţe, mă. N-au pic de bun simţ”! Apoi s-a îndreptat spre ieşire. În drum însă, a mai făcut o oprire, în timpul căreia, conform înregistrărilor postului de televiune, Stancu ar fi zis: “Vrea demisia… Poate vrea şi două picioare în gură!”

Niciunul dintre oficialii prezenţi nu a luat atitudine faţă de acest comportament.>> Astfel prezinta cotidianul Obiectiv-Vocea Brailei iesirile lui Bunea Stancu, presedintele Consiliului Judetean Braila.

Cazul Bunea Stancu nu este unul singular, mai degraba as putea spune ca face parte din tactica nescrisa a alesilor si numitilor nostri. O tactica absolut jignitoare nu numai la adresa presei, ci in primul rand la adresa celor care le-au aplicat stampila pe buletinul de vot. Si vizavi de stampila, ar fi cateva aspecte de precizat.

  1. Cand se aflau in campaniile electorale, alesii si numitii de acum, erau niste mielusii care zburdau sa suga un material de bine de la tot ce-nseamna presa. Odata ce s-au vazut cu obiectivul lor implinit s-a produs o transformare subita: din mielusei, alesii si numitii au devenit deja tauri comunali si considera ca toata lumea trebuie sa li se supuna, altfel dau cu copita ori isi gudura coarnele prea marete’

 

  1. Cei mai multi dintre alesii si numitii nostri au impresia ca presa este ceva care seamana cu hartia igienica. Acesti indivizi, carora le spunem chiar parveniti, inca nu stiu care este rolul presei intr-o societate. Si am sa le reamintesc faptul ca presa este un mesager intre un transmitator de mesaje si un receptor care poate fi cititor, telespectator ori ascultator. Se tot vorbeste distorsiunile legate de receptionarea mesajului jurnalistic. Daca cel care ar obligatia sa transmita mesajul trimite „picioare in gura”, presa apreciata ca „nişte obraznici, nişte fâţe” nu face altceva decat sa preia „picioarele”si sa le duca mai departe. Reversul: fara indoiala, in timp, „picioarele” ajung la stapanul lor, dar „retezate”.

3.Alesii si numitii nostri sunt atat de destepti incat nu le mai poti ajunge la nas cu niciun fel de prajina.          Oamenii sunt atotstiutori si nimeni nu are dreptul sa critice aspecte legate de activitatea lor, motiv pentru care presa este buna doar atunci cand practica periajul.

4.  Nu trebuie sa vedem doar aspectele care nu ne plac atunci cand ne uitam la altii. Ar fi bine sa vedem si barnele care ne sar in ochii nostri de ziaristi experti. “Presa a fost si este sufocata de politica. Este nevoie de informatie despre viata de zi cu zi. Acum au de suferit, mai ales ziarele care au trait doar din politica. Presa nu mai trebuie facuta pentru a fi citita la Cotroceni, in ministere sau la Guvern. Pe omul de rand nu-l mai intereseaza asta. Presa trebuie sa intoarca spre actualitate, spre social. Invatamantul, armata, de exemplu, reprezinta fiecare cate o lume. Nu spun ca trebuie renuntat la politica, dar trebuie abordata altfel, din alt unghi”, a declarat Cristoiu intr-un interviu pentru Evenimentul Zilei.

“Patronii ar trebui sa stea foarte departe de publicatiile lor, pe iaht, si sa-si intrebe contabilul, o data pe an, ce profituri a adus publicatia lor. Patronii ar trebui sa-si lase doar angajatii sa se ocupe de continut”, a adaugat Cristoiu. Analistul a mai spus ca in momentul de fata “presa romaneasca este un caine de paza pus in lant”. Potrivit acestuia, pentru a reprezenta ceva, “ar trebui sa fie cainele de paza al cetateanului. Stapanul cainelui ar trebui sa fie cititorul… Dar este greu!”

Titi Petre

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Privacy Policy Settings