CE SPUNE BIBLIA DESPRE … FAMILIE (III)

SOŢIA – regina casei

Coloseni 3, 18 : ,,Nevestelor, fiți supuse bărbațílor voștri ca Domnului”.

Soţia trebuie sã ocupe poziția pe care Dumnezeu a desemnat-o la început pentru ea, și anume egala soţului ei. Mama este regina casei ei şi în puterea ei stã modelarea caracterului copiilor ei, pentru ca acestia sã fie corespunzãtori pentru viata mai înaltã, vesnică.

Lucrarea mamei,  încredintatã ei de cãtre Dumnezeu, este aceea  de  a-si creste copiii în mustrarea si învãtãtura Domnului. Cea mai sacrã datorie a mamei, dintre toate activitãtile vietii ei,  este aceea pe care o are fatã de copiii ei. Mama trebuie sã sape pe tablele inimii lectii care sã dureze  cât vesnicia. Cu  sigurantã cã Domnul Îşi va arăta dezaprobarea, dacã ea îsi neglijeazã aceastã lucrare sacrã ori dacã îngãduie oricãrui alt lucru sã se interpunã.

Influenta mamei este neîncetatã; si dacã este întotdeauna de partea cea bunã, caracterul copiilor ei va sta ca mãrturie pentru seriozitatea  si valoarea ei.

Mamele sunt tentate sã creadã cã lucrarea lor nu este importantã. Mamei i se pare adesea cã lucrarea ei este lipsitã de importantã  si rareori apreciatã. Însã nu este asa. Îngerii cerului vegheazã asupra mamei coplesite de griji, consemnând poverile  pe care le poartã zi de zi. Numele ei poate n-a fost auzit în lume,  însã este scris în cartea vietii Mielului.

Adevãrata sotie si mamã… îsi va îndeplini datoriile cu demnitate  si voiosie, fãrã a considera o înjosire sã facã ea însãsi cu mâinile  ei ceea ce este necesar într-o casã bine organizatã.

Dacã soţia priveste spre Dumnezeu pentru putere si mângâiere,  iar cu teamã de El cautã sã-si împlineascã datoriile zilnice, ea va  câstiga respectul si încrederea sotului ei si îsi va vedea copiii crescând si devenind oameni onorabili, cu acea putere moralã de a  face binele.

Vigoarea mamei trebuie avutã în vedere cu toatã grija. În loc sã-si iroseascã puterea atât de pretioasã în muncã istovitoare, grijile si poverile ei ar trebui sã fie usurate. Este spre binele ei si al familiei de a evita istovirea inutilã si  de a folosi orice mijloc pus la îndemâna ei pentru  pãstrarea vietii,  a sãnãtãtii si a energiei date de Dumnezeu, pentru cã ea are nevoie  de multã vigoare pentru marea lucrare pe care o are de fãcut.

Mamelor, fiti cât se poate de atrãgãtoare; nu cu podoabe, ci îmbrãcându-vã  curat, cu haine potrivite. Astfel veti da copiilor vostri lectii constante de ordine si curãtenie. Aprecierea si respectul din partea copiilor trebuie sã fie de cea mai mare valoare pentru fiecare mamã. Totul în ce priveste persoana ei trebuie sã vorbeascã despre ordine si curãtenie si trebuie asociat în mintile lor cu termenul curãtie.

Mamelor, fiţi înţelepte în privinţa momentelor pe care le aveţi. Nu uitaţi, copiii voştri au posibilităţi deosebite, ei pot trece dincolo de ceea ce le oferiţi prin educaţie şi instruire. Voi puteţi fi pentru copii întruchiparea modelului a tot ceea ce poate fi.

Biblia spune în Proverbele 31 începând de la versetul 10:,,Cine poate găsi o femeie cinstită? Ea este mai de preț decât mărgăritarele.Fiii ei se scoală, și o numesc fericită; bărbatul ei se scoală, și-i aduce laude zicând:,,Multe fete au o purtare cinstită, dar tu le întreci pe toate.”

FAMILIA MEA

Orice fetiţă mică
are mămică şi are şi-o bunică…
şi orice băieţel mic
are un tătic şi are un bunic…
Nu ştiu de ce tata e tată…
probabil pentru că se mai supără câteodată,
… că mai foloseşte şi nuiaua… altădată…

Şi nu ştiu de ce mamei i se spune “mamă”…
Poate pentru că, de bună seamă,
se naşte din prima silabă
şi din primul gângurit
pe care copilul l-a rostit:
Mmmmmmma….. sau cam aşa ceva…
Iar dacă din greşală, sau chiar premeditat
acelaşi Mmmmma l-a repetat,
numele e gata: Mmmma-Mmmma,
şi sigur că nu-i altcineva
aceea care-l ţine-n braţe
de care vorba-i să se-agaţe…

Dar bunicul? Dar bunica?
Chiar că despre ei nu ştiu nimica!
E drept: bunicul e mai blând ca tata
Când ia nepoţii rând pe rând
şi-i poartă pe genunchi când scoate ciocolata…

Şi asta-i!  Ce să vă mai spun?
Bunicul este parcă-un pic mai bun…
Şi mi se pare că-nţeleg un pic
De ce îi zicem noi “bunic”!
Şi tot aşa e cu bunica
Ştiţi? Mama-i nervoasă toată ziulica
Dar o bunică este bună
Ca liniştea după furtună!

Dar oare ce-aş putea să spun
De-acei bunici ce nu-s aşa de buni?
Dacă e bun, eu pot să-i zic “bunic”,
Dar dacă nu, cum aş putea să-i zic? “Răic”?

Iar dacă e mai rea, sărmana de bunică,
E bine s-o numim “Răică”?
Dar eu vă spun că-n viaţa mea
Eu n-am văzut bunică rea,
Şi n-am văzut bunic
Să nu aducă la nepoţi nimic…

Ei, ce frumoasă-i viaţa noastră
Cu mamă şi cu tată, şi cu fraţi mai mici,
Dar mai ales… cu bunii de bunici!

Pagină realizată de Ionel Turturică