15 ANI FARA MAESTRU, 15 ANI DE PRESA IN SUFERINTA
O, de-as fi rege intr-o tara
Cu rauri si izvoare de alcool
Mi-as lua si un nebun la scara
Cu pix, cu fes si lacrimi de formol
L-as pune sa ma cante-n ode
Sa faca tumbe si sa stea in cap
I-as da O.K. la orice far-delege
Apoi l-as interna la LSM, sa scap.
Corneliu Stefan, opinia, 14-15 februarie, 2002
Marti, 30 ianuarie, 1990, ziua in care se sarbatoreau Sfintii Trei Ierarhi: Vasile cel Mare, Grigore Teologul si Ioan Gura de Aur, prin secretariatul intreprinderii la care lucram, am fost invitat, la ora 12.00 , la o discutie cu domnul Mihai Bazu, directorul ziarului Viata Buzaului. M-am conformat, iar la ora stabilita intram in biroul directorului. In birou, alaturi de Mihai Bazu se afla Corneliu Stefan. Nu-i cunosteam, nu discutasem niciodata cu niciunul dintre ei. Discutia a fost scurta, intrebarile putine, la fel si vorbele. Practic, puteam sa ne intelegem si din priviri, iar finalul s-a consumat cu o provocare:”Ficior, vrei sa lucrezi la noi? Daca da, vii joi si vorbesti cu Cornel, viitorul tau coleg de birou!” Joi, 01 februarie 1990, la prima ora, ma aflam alaturi de domnul Corneliu Stefan, colegul meu de birou. Incepand cu acea data, 01 februarie, disparea cotidianul Viata Buzaului si vedea lumina tiparului primul numar al cotidianului Opinia Publica. O luna mai tarziu, la 01 martie 1990, Opinia Publica devenea OPINIA, cotidianul arhicunoscut buzoienilor, cotidianul atat de respectat si iubit de catre buzoieni, cotidian.strunit cu sfintenie de redacorul sef si la scurt timp de directorul Corneliu Stefan.
Cine a fost Corneliu Stefan?
– a fost un OM in adevarta acceptiune a cuvantului, un OM cu respect aparte fata de colegi, sincer, corect, obiectiv si, unora dintre noi, le-a fost ca un parinte…
– a fost un PROFESIONIST DESAVARSIT!
– a fost un LUPTATOR PENTRU LIBERTATILE CETATENESTI !
– a fost unul dintre intemeietorii proiectelor care sa deschida alte perspective judetului Buzau;
– a fost unul dintre buzoienii care si-a sustinut semenii si a participat activ la viata cotidiana a municipiului;
– a fost intemeietorul si sustinatorul presei libere din Buzau si din Romania;
– a fost un sef caruia ii placea sa lucreze in echipa, echilibrat, fara nuante dictatoriale;
– a fost profesorul si mentorul multor generatii de jurnalisti.
A fost, a fost, a fost… pana pe data de 09 februarie 2002, cand MAESTRUL NE-A PARASIT pentru o alta redactie…cu siguranta incropita in RAI ! De acolo ne priveste si, probabil, se rostogoleste vanzand prapadul prin care trece presa buzoiana…presa buzoiana aflata in moarte clinica…
De ce e aproape moartă presa independentă în Buzau ?
Iată principalele cauze:
– Mediul politic și administrativ agresiv, abuziv și dictatorial
– Dominația și dictatura banului public, interesul pentru crearea unor imagini false
– Retributii derizorii pentru ziaristi, chiar sub minimul pe economie si impinerea condeierilor spre podiumul solistilor de ode
– Patronate de mass media legate de interese impuse ori voite
– Inexistența unor organizații și standarde profesionale ale jurnaliștilor si scindarea jurnalistilor printr-o lege cu dedicatie si impulsuri dictatoriale
– Economia privată a județului este superbă, dar lipsește aproape cu desăvârșire.
– Mediu social impus si o directie controlata limitarea dreptului la cultură si consum media
– Incompetenta crasa in randul sefilor de institutii cu dragoste vadita fata de propria imagine
– Mediu de afaceri privat infricosat si intimidat in relatia cu mass media
– Inflația de mijloace de informare.
– Impostura, prin suprapunerea activităților de PR politic cu cele jurnalistice
-Mijloace de difuzare, nu de informare
Acestea fiind spuse, se naște întrebarea firească: ce este de făcut?
Nu mare lucru, deocamdată.
Ce-ar fi spus maestrul Corneliu Stefan: Niste tampiti, la lupta baieti!
Corneliu Stefan, fondator si director al ziarului OPINIA, s-a nascut la 21 octombrie 1941 si a murit la 9 februarie 2003 la Buzau. A absolvit Liceul “B.P. Hasdeu” din Buzau, Facultatea de Limba si Literatura Romana din cadrul Universitatii Cluj (1967) si Facultatea de Filologie-Istorie a Universitatii din Craiova (1978). Dupa o perioada de profesorat, a devenit redactor principal al cotidianului “Viata Buzaului” (1968-1987), apoi redactor-sef si director la cotidianul OPINIA (din februarie 1990).
S-a implicat si in politica: membru PNEsCD si presedinte al organizatiei judetene pana in 1995, presedinte al organizatiei judetene a Conventiei Democratice intre 1991 si 1995. A fost consilier judetean din februarie 1992 pana in ianuarie 1996 si consilier municipal, intre februarie 1996 si mai 2000.
A debutat ca student in revista “Tribuna”, in 1967, unde, timp de doi ani, a sustinut rubrica “Ex Libris”. A mai colaborat la “Romania literara”, la “Steaua”, “Amfiteatru”, “Ramuri”, “Cronica”, “Almanahul literar”. Ca redactor la Viata Buzaului, a initiat rubrici culturale: “Sa vina reporterul”, “Cadran cultural”, “Cadran istoric”. A elaborat documentare, in special dedicate judetului Buzau: sapaturile arheologice de la Pietroasele, Gruiul Darii, Zanoaga-Naieni, Cirlomanesti si Vintila Voda, asezarile rupestre de la Nucu-Bozioru; Tezaurul de la Pietroasa; editiile Taberei de sculptura Magura. A scris despre V. Carlova, G. Ciprian, Caragiale, Constanta Marino-Moscu, Hortensia Papadat-Bengescu, V. Voiculescu, N.D. Cocea, Al. Odobescu, Gala Galaction s.a.
Dintre volumele sale de autor, proza si reportaj: “Expeditie la apa vie” (Editura Albatros, 1981), “La noapte, cotidianul” (Editura Eminescu, 1985), volumul al doilea, Editura Alpha, 2000, “Dupa ancheta” (Editura Eminescu, 1986), “Adio cu noptile de unul singur” (Editura Eminescu, 1987), “Drumul prin padure” (Editura Eminescu, 1989), “O scrisoare pierduta si evenimentul zilei” (Editura Porto-Franco, 1998), “Raul tacut” (Editura Eminescu, 1999). A condus revista lunara “Carnet literar” (seria a III-a, din 1998). A fost membru al Uniunii Scriitorilor (din ianuarie 1990).
O biografie exemplara care contureaza o personalitate culturala de exceptie. “Autor de carti, initiator de reviste culturale, director al unui ziar caruia i-a salvat, alaturi de colegi, independenta, personalitate a unei comunitati suficient de mici ca sa-si pastreze intimitatea, Corneliu Stefan a iubit si, in felul lui, a dat demnitate provinciei. Or, miza unei astfel de existente nu este doar locala”, scria, intr-unul din editorialele sale, la decesul marelui jurnalist, dizidentul buzoian Gabriel Andreescu.